Te visam ducându-mâ

Te visam într-un colț de somn răstignit Înfipt adânc în carnea unui flutur orb Ce s-a oprit din zborul liniștit În clipa-n care-am încetat să te mai sorb Culorile curgeau suav din tine Și mâinile păreau să nu-ți mai fie mâini Le întindeai agale către mine Precum unui sărac un sac de pâini Te-aș fi cuprins în brațe ca o șoaptă Și nopțile le-aș fi împărțit la doi Tot divizând câte o faptă Din repertoriul sufletelor-ploi Nimic n-ar desfrunzi uitarea Din pomii ce s-ascund în părul tău Când mâna mea și-ar odihni plecarea Spre nu știu ce păreri de rău