în dimineața uitată de Dumnezeu stă pitit un suflet

domnu dumezeu:)

”ca șoapta din vis” cred că ar fi ascuns mai frumos ideea de Iubire în penultimul vers...
dar v-am auzit clar, am venit, am citit, vă salut cu plăcere.

Daca cineva m-ar pune sa-l definesc pe Dume in cateva cuvinte as spune:
\" el cel ce imblanzeste cuvintele\" ori \"el care are puterea sa cuprinda in ele impacarea\" ori \" el care vindeca, ne intoarce la impacarea sufleteasca!\"

\"ca iubirea din vis/ rostită încet și frumos \" iata poetul!

Versul pornind din \"si\" adauga unor multiple ganduri esentialitatea dar si indoiala:

\"și nu știu dacă
pot privi
în mine\"

Da, este o maiestrie sa nu emiti sentinta, sa nu capatuiesti sufletul prin verdictul taios! lasi cititorul sa rasufle sa te imbrace sa te poarte in sine!

Imi amintesc cartea \" metamorfozele textului\" Iulian Boldea, ed. Ardealul, aparuta in 1996 la Tg.Mures... in care autorul facea referinte la \" Bacovia,
ruptura de utopia romantica\", autor V.Fanache! care il aseaza pe Bacovia intr-o lumina insolita, noua! O carte de referinta!

Pornind de la imaginea cercului bacovian care polarizeaza lumea deposedata de orice noroc, abulica, desincronizata de ritmurile vietii si universului , exegetul fixeaza in simbolul plecarii, al ratacirii starea fiintei poetice bacoviene... acel cerc in care se inchide, constient fiind de neputinta filozofiei de a umple golurile launtrice... de aici pustiirea ratacirea simbolistica.... noptilor, toamnelor, plecarilor si intoarcerilor, ploilor... ratacirilor de sine!

Da un poem de exceptie, darnic, si bland!

Repet:

\"aș da totul și
m-aș dezbrăca de umbre
iar Dumnezeu ar uita
să mă trezească dimineața

sau ca iubirea din vis
rostită încet și frumos\"

O zi buna!

Tăceri aciuite sub coaste, \"o liniște veche\", cercul zilei închis cu o noapte, toate trec printr-un suflet pitit \"în dimineața uitată de Dumnezeu\". Este o privire dinspe interior...

retin: \"lumina se îngustează pe margini\". mi-ai transmis niste imagini false si expirate! parca as fi recitit o poezie pe care o mai citisem candva... cu stima, andrei

iolanda,
întorc salutul și plăcerea de a fi oaspetele meu drag.
mulțumesc pentru modul în care ai citit și rezonat la micile mele gânduri.

doru dorian,
mulțumesc pentru definiție și pentru pătrunderea adâncă în sensul cuvântului postat azi. ca o învățătură,nu pot decât să te citez;
\"Da, este o maiestrie sa nu emiti sentinta, sa nu capatuiesti sufletul prin verdictul taios! lasi cititorul sa rasufle sa te imbrace sa te poarte in sine!\"
Așa-i 3d, mereu am lăsat o portiță deschisă cititorului prin care să treacă întru împlinirea sa citindu-mă, pentru că bucuria mea e împlinită doar atunci când am cu cine să o împart.
mulțumesc, prietene pentru tot,

iolanda, doru, fie gândul meu alături de voi!

cu sinceritate,
teodor dume,

ramona,
da, o privire dinspre interior...
mulțumesc pentru timpul acordat textului și interpretării

andrei,
o să-mi torturez gândul pentru simplul motiv că \"ți-am transmis niște imagini false și expirate\", apoi o să mă bucur pentru tine fiindcă totuși ai găsit o imagine care să-ți placă.
Și ca să nu fii supărat de tot, pentru înțelegerea mesajului din text, îți recomand să citești comentariul elaborat de doru dorian david.
n-am să-mi explic textul, pentru că nu se cade și totodată mi-aș vitreji cititorii de plăcerea lecturii și regăsirea sufletească.
oricum mulțumesc pentru semnul tău lapidar care mă face să cred c-am abuzat cuvintele refolosindu-le ca pe o haină uzată.
Te mai invit prin grădina mea.

cu toată plăcerea și considerația mea față de voi,
același, teodor dume

Teodor, apreciez sincer liniștea decupată din tine, aș avea și eu nevoie de astfel de linișt, dar nu știu în ce formă să o decupez!
Tu ai decupat dragostea pentru dumnezeu, dragostea aceea simțită când trupul nu te mai vrea și nu ai unde să fugi...

cu tot cu umbre, chipul ți se vede luminos și blând
cree că această poezie ești tu, în cea mai adevărată ipostază

cu drag, Silvia

m-am întors să fac un pic de \"gălăgie\"
Dragă Andrei Tiberiu dacă acest poem este expirat, înseamnă că tu ai ajuns la scadență și nu te mai poate salva nimeni.
Probabil nu ai simțit niciodată iubirea din vis
rostită încet și frumos
Și, tu, în calitate de mare cunoscător al falsului, ar trebui să-ți susții punctul de vedere, nu doar să arunci cuvintele- mi-a plăcut, nu mi-a plăcut - de ce ?

silvia,
ai pătruns în gândul meu și l-ai demontat literă cu literă și cuvânt din cuvânt ceea ce mă bucură enorm și apreciez starea înțeleasă de tine în profunzime.
mulțumirea mea e cu atât mai mare cu cât cititorul care-mi este oaspete pleacă mulțumit sufletește din casa gândurilor mele.

în legătură cu \"gălăgia\" făcută la commul lui andrei nu pot decăt să-ți mulțumesc pentru sprijinul moral. într-un lan cu maci de remarcat este scaiul și nu liniștea și culoarea din holdă.
sigur ar fi fost bine să-mi \"explice\" de ce și care sunt acele imagini false și consumate. ori sunt false ori consumate.
un comentariu elaborat pe text ca al tău și al lui doru dorian era binevenit din partea lui andrei. cu atât mai muilt cu cât eu sunt acela care l-am susținut încă de la începuturile sale postate pe agonia. chiar m-ar fi bucurat o critică constructivă venită din partea lui și nu una lapidară în care nu spune nimic. eu consider acest comm al lui un semn de superioritate față de ceea ce am scris și scriu de peste 3o de ani.
oricum îi mulțumesc pentru curajăi-l aștept în pagina mea dar cu argumente.

mulțumesc silvia!

cu sinceritate,
teodor dume,

Daca ar fi vorba de curaj, Teodor. Acel comentariu e o lipsa de bun simt, tinand cont de calitatea poeziilor sale. Eu sunt mai radicala, nu e de nasul lui nici macar sa considere a fi ceva fals in oricare poezie a ta, trecuta sau viitoare. Nu cred ca va fi concludent rationamentul pe care îl va aduce în sprijinul afirmațiilor sale.
Ar fi fost mai sanatos sa faca plinul in alta parte, unde considera dumnealui ca poate gasi ceva mai adevarat.

Sper sa nu se supere Andrei pentru cuvintele mele, nici eu nu ma consider absolut competenta in ale scrierii, vorbind de valoare si calitate, dar tu poti fi sigur de îngerii care îi așezi cu sfințenie pe hârtie.

ca de fiecare data cu drag, Silvia

mulțumesc pentru revenire și completarea commului
ca sî fiu pe text am să închei prin a cita
din autorul prăfuit (teodor dume)\"imagini false și expirate\"

și nu știu dacă
pot privi
în mine

astăzi

se aciuiesc tăcerile

nu mai trec oameni
doar pașii vântului
lasă o senzație

pe dinăuntru

aceleași așteptări
dizolvă totul

cercul se închide

iar eu mă voi naște
din trupul care moare în mine

sau ca iubirea din vis
rostită încet și frumos

cu plecăciune, silvia
același modest
teodor dume,

Îmi place foarte mult. Mai ales chestia cu lumina, ce se îngustează pe la margini. Un vers mai mult decît poetic. Transcende legile fizicii. Eu asta înțeleg prin poezie. Remarc și liniștea decupată din ființa proprie. Asemeni unui afiș ce doar foșnește.
Cu stimă, LIM.

Teodor,
sunt deocamndată un observator: văd tăcerea din tine, o tăcere cu aromă de vin vechi și tare, care te amețește doar când te gândești la el; te văd pe tine Toma, care pui repetat la infinit acel deget oscilând între acceptare și respingere, sub acele coaste sub care colcăie tăcerea; e o tăcere reverberată zgomotos dinspre tine și înspre tine, dar nimeni nu o poate simți așa cum o simți tu și așa cum o identifici tu...cu ce oare? Nu vreau să-ți spun, știi prea bine.Vîntul își mai aduce aminte că ești și te pregătești să te dezbraci de umbră să mergi în lumină, lumină fiind.
Îmi place teribila logică a ieșirii din noi, așa cum ne-o propui tu.
Nu are sens să vorbesc despre tehnicitate...totul este tăcere!!!
Felicitări.
Mi-ai adus aminte de tăcerile mele.
Cu prietenie multă.
PP

da, liviu-ioan,
vine o vreme gând toate lucrurile se îngustează pe margini
la fel lumina. căutând noi înțelesuri decupăm o părticică din liniște pentru întâlnirea cu Dumnezeu.
mulțumesc pentru prezența ta aici

domnule petrache,
fiind prima ta vizită la mine după o lungă absență, îți spun: bine ai venit, prietene!
mulțumesc pentru observația din liniștea poemului meu care de fapt o îmbrac doar la ceas de sărbătoare.
sunt bucuros de commul tău iar prezența ta mă stimulează.

mulțumesc tuturor care-au decupat din mine puțină liniște
cu adâncă prietenie,
teodor dume,

Teodor, un poem cu o curgere lină, sugerând împăcarea cu sinele, cu destinul: \"Dumnezeu ar uita/să mă trezească dimineața\". O poezie de meditație, de reflecție, o scriitură cizelată impecabil, fără poticniri ale versului. Mi-a plăcut. Cu prietenie,

suntem atât de obosiți că nu mai observăm acest poem!


e cu atat mai greu sa regasim tacerile din noi insine, sa le transformam in idei si sa ne intrebam asupra lor

și nu știu dacă
pot privi
în mine

astăzi

se aciuiesc tăcerile
doar pașii vântului
lasă o senzație

pe dinăuntru

doar amintiri transformate-n taceri


oricum revenim, oricum iubim, oricum suntem tristi uneori
si timpul face din noi ce vrea el

cu respect
as

domunle ioan jorz,
o încântare trecerea ta și o bucurie de suflet.
mulțumesc mult pentru commul atât de generos.
aprecierile tale au fost și sunt confirmări ale muncii mele.


angela,
ai dreptate. deseori trecem pe lângă lucruri și nu observăm frumusețea din ele.
mulțumesc mult pentru trecere și interpretare

plăcerea trecerii voastre pe aici, prieteni, a fost a mea
vouă, mulțumiri de suflet!

cu prietenie,
teodor dume,

...spirala finita, dorita fara de sfarsit \"cercul se închide
în fiecare zi
cu o noapte\"...
..\"e ca și când ... Dumnezeu ar uita
să mă trezească dimineața\"....acceptare senina a(eventual si neocolit) sfarsitului, impacarea cu noi insine si visul iubirii perfecte!\"iubirea din vis
rostită încet și frumos \"
as asculta fara oboseala, poem cizelat cu maiestrie, cu respect, diana slavu

sigur diana,
ai punctat bine liniștea din clipa trecerii
mulțumesc de semn și interpretare
te mai aștept ca pe un oaspete drag

cu prietenie,
teodor dume,