Orbul plin de imagini

Deși titlul m-ar descuraja să cotesc exclusiv spre senzorial, nu pot respira numai împăcare:) Așa că, mărturisesc:

\"de-a curmezișul\" mi se părea suficient (e cam clar că gândul stă...)

În rest, toate mi se par la locul lor, intense, dureroase, concentrate. Mult prea.

Seară frumoasă și poezie bună, Domnu Dumezeu. Aici în pagină, zic;)

printre cele mai profunde atingeri este cea a mainilor...este un semn de impacre
de bucurie... simplu, o zi buna, am incercat in cateva cuvinte sa ajung la orbul de vedere nu altfel... neindoielnic mainile lui au ochi iar auzul imbraca imagini... noi avem ochi si nu vedem urechi dar nu auzim... atunci a fi orb este o ingrijorare? am cunoscut un poet din Botosani care scria cu gura, nu avea maini... se vedea ca era mandru!

Iata de ce potul ne spune:

\"din umbra nisipului
adus la mal
respiră împăcare\"

si totusi si totusi

\"și totuși e mult prea mult pentru el
și mult prea puțin pentru noi\"... vazatorii(?)

Tot ce nu înțelegem, tot ce există și nu este atins de privirea noastră se cheamă orbire.
Ca și orbul ce crede că vede “un nud de femeie” înlăuntrul său, mintea noastră este uneori un orb ce are fantezii ireale intangibile la realitate, din dorința de a umple golurile unui trai ce înseamnă “mult prea puțin pentru noi”.

pentru că gândul poate vedea ce nu va vedea niciodată ochiul, orbul e mai bogat uneori în imagini decât un văzător fără cuget, fără impresie, fără bucurie interioară - așa realizează imaginea
din zgomotul de afară / respiră împăcare
și totuși e mult prea mult pentru el
și mult prea puțin pentru noi

aici gândul e salvator, gândul care te aduce la mal
cu plăcerea lecturii, Silvia

E un poem trist, în care noi, cei ce vedem, abia putem înțelege imaginile mentale ale orbului. Dar acesta le trăiește însă cu maximă intensitate.

noi care vedem suntem așa de orbi uneori - nu vedem frumusețea, nu vedem arta în tot ce ne înconjoară.\"ochiul nu se satură niciodată de privit\".avem iceberguri în ochi, după cum spuneam într-o poezie, și privim lucrurile în așa fel încât...dacă am fi fost orbi probabil am fi fost mai fericiți. aceștia măcar respiră, ating, simt...
\" și totuși e mult prea mult pentru el (ei)
și mult prea puțin pentru noi\"
poeții sunt \"orbi\",nu pentru că n-ar vedea(dimpotrivă, văd mult mai adânc) ci pentru că respiră cu inima.sunt orbi pentru ca ceilalți să-și dea seama de importanța vederii.
stimă și prietenie, M.N.I

iolanda,
trecerea ta o încântare pentru mine
mulțumesc de remarcă. te mai aștept

doru dorian david (3d)
bine ai venit în ocolul meu!
sinceritatea ta dezarmantă mă bucură și-mi dă tăria de a rotungi cuvintele.
ai punctat fiecare stare din poem. da, pentru orb care are mâini și simte și prin auz vede, poate mai bine ca noi,el pare mulțumit de starea în care se află fiind mult mai bogat sufletește și mult mai mulțumit decât noi cei cu ochi care nu prea vedem totul.
și atunci am să te reproduc: noi avem ochi și nu vedem, urechi și nu auzim
bunătatea fie cu tine, prietene!

razvan
da, o definire exactă. mulțam de trecere și semn. onorat oricând să te am oaspete. să ne citim cu bine

tuturor, un mulțumesc din suflet!
cu sinceritate,
teodor dume,

silvia,
da, o interpretare perfectă a stărilor
permite-mi să te citez. am să memorez momentul
\"orbul e mai bogat în imagini decât văzătorul fără cuget, fără bucurie interioară\"
da, silvia. ai mare dreptate!
mulțumesc de semn. ești binevenită oricând

liviu-ioan,
o punctare inteligentă. mă bucură trecerea ta.
cu prietenie,

narcis,
nu știu, dar parcă te așteptam. simțeam o apropiere sufletească prin cuvântul izvorât , sincer și curat, din inima ta.
mă bucură foarte mult prezența ta la mine în pagină. mă bucură și modul în care ai realizat acest comm subliniind esența.
te mai aștept, prietene!

vouă oaspeților mei, căldura sufletului meu
primiți-o în dar!

cu aleasă prietenie!
teodor dume,

teodor dume,
am trecut de mai multe ori prin poemul tau pana sa las un semn. am asteptat sa am timp sa-l citesc pe indelete si sa-l rumeg.
un poem ermetic, intr-un fel mult mai interiorizat, in care alterneaza starile cu peisajele.
mi-a placut:
\"nici nu vrea să știe
de ce iarba e mai verde
pe la margini
decât cerul aplecat\"
practic aici am in fata un tablou. trebuie doar sa-l privesc.

cu prietenie,
andrei t

stiam că vei trece prin pagina mea.
mă bucur că ți-ai ales tabloul respectiv. sigur că mesajul pare ermetizat, și aparent așa este, numai că eu am vrut să las cititorul să-și aleagă sensul.
văzând comentariile foarte mulți au interpretat exact, iar unii au ales singuri sensul. mă bucur atunci când sunt înțeles.
mulțumesc de trecere și comentariu.

cu prietenie,
teodor dume,

am uitat să-ți spun în commul anterior, identificat cu \"re\", că semnificația întregului poaste fi dedusă
și din ultimele două versuri. sunt sigur că la ele te-ai referit spunând, \"un poem ermetic\"

\"și totuși e mult prea mult pentru el
și mult prea puțin pentru noi\"

același,
teodor dume,

Ceea ce nu vede, percepe cu un al șaselea simț, pe care noi nu-l înțelegem, la fel cum el, orbul, nu înțelege cum vedem. Cine e mai orb, atunci?

\"Ostatec în lacrima lui\" e poesis inalterat. \"Iarba mai verde [...] decât cerul aplecat printre valuri\" te aruncă într-un iureș al culorilor, mirabil. Împăcarea finală - așteptabilă și eliberatoare. Cred că dacă n-ar exista orbi, nu am înțelege niciodată pe deplin expresivitatea unei imagini. Asta privind din perspectiva încadrării la filosofice.

Pe la Teodor Dume e bine să dai întotdeauna.

Teo,

Tu nu mai scrii doar poezie, sunt esențe distilate din bogăția talentului și multitudinea experiențelor de viața.
Expui aici natura internă, ascunsă, a lucrurilor, stărilor, trăirilor de tot felul, cea care nu este dată sau perceptibilă nemijlocit oricui. Și asta poate face numai un poet.

\"și totuși e mult prea mult pentru el
și mult prea puțin pentru noi\"

Doruleț

domnule călin,
să-mi fie scuzată întârzierea răspunsului, dar activitatea profesională fură din noi mereu și iată-ne că nu întotdeauna avem timp de noi.
mulțumesc mult de tot pentru commul elaborat.
punctul comentat e la fix. simțim și ne aflăm pe aceeași lungime de undă.
onorat de trecere. ești un oaspete drag
stimă și considerație,

doruleț,
ai un comm de excepție, elaborat matur ceea ce mă bucură. sunt bucuros că vezi în profunzimea lucrurilor. te mai aștept prietene drag

cu sinceritate și prietenie,
teodor dume,