o altă lume

E respirația copilăriei. Apoi, amintirile. Empatia și dorința. Prezența e covîrșitoare.\"mâinile tale desenează pe asfalt\". Un poem plin de sentimente și trăiri autentice.

aceasta este imaginea care mi s-a părut superbă de-a dreptul superbă:aș putea foarte bine
să strig subțire
bunicule ieși din spatele umbrei
te văd e prea târziu
nu vreau să mă mai joc
și nici să împrumut imagini

desenul pe asfalt conturează amintirea copilăriei
cu drag, Silvia

\"respir copilărie\"... acolo trebuie sa fim... in \"picioare goale și tălpi întinse/ peste mersul bunicului\" iata fericirea si libertatea fiintei, acasa
acolo unde in prima clipa am tras adac aerul in plamani

\"conving umbrele zăbovite
la marginea drumului
să-mi lase pașii în ploaie


\"
imi este frica ... o sa se stearga ... cum trecerea insinguratului prin aceasta lume insingurata de dumnezeu!

\"aș putea foarte bine
să strig subțire
bunicule ieși din spatele umbrei
te văd prea târziu
nu vreau să mă mai joc
și nici să împrumut imagini\"

liviu-ioan,
da, copilăria! o lume sigură pe care ne-o dorim
mulțumesc mult

silvia,
remarc multă prospețime și vigoare în commurile tale care mă fac mult mai atent.
ai punctat bine partea interesantă a poemului, fapt pentru care îți mulțumesc.

doru dorian (3d),
prezența ta mă liniștește și-mi dă senzația de siguranță.
mulțumesc pentru pasajul:\"fericirea și libertatea ființei, acasă\"
și da, urmele se șterg...
mulțumesc, prietene!

cu drag, tuturor!
teodor dume,

teodor,

inteligent discurs poetic, frumoase imagini, un întreg ordonat in jurul matricei tale conceptuale, eu-ul creator, care traieste, respiră, cugetă!

cu plăcerea lecturii,
cu prietenie,
petru hamat

În sfârșit revii la sentimente mai bune. Mă alunga atâta tristețe, moarte și alte cele. Acum despre poem.
Scurt și convingător. Revii de la tristețe metafizică la amintiri și o faci convingător, o sustragere din comunul realității, pipăind amintirea delicată a bunicului. Și-aici ne întâlnim.
Plină de rouă pânza ta, Teo.

Cu drag

Dorulet

conving umbrele zăbovite
la marginea drumului
să-mi lase pașii în ploaie

si cat de mult ne-ar place noua sa ne lase timpul sa zburdam si stii ce face? unora le pune degetele pe suflet si acei unii scriu poezie atat de frumoasa, calma si plna de iubire.

cu respect
Angela

plna - plină :)

petru hamat,
mulțumesc pentru cuvintele frumoase . da, E-ul, nu pot altfel pentru că trebuie să simți ceea ce scrii ori a scrie la rece sau a construi fără efect ar fi o pierdere de timp. și încă un mulțumesc pentru constanța citirii și trecerii prin gândul meu.

doruleț, prietene
da, ai dreptate de fiecare dată. am mai schimbat registrul trecând de la teama îmbătrânirii și trecerii dincolo la copilărie și adolescență. ce poate fi mai frumos de cât copilăria și adolescența? motivația gândului meu transcris în litere e ceea ce mă frământă, ceea ce simt și trăiesc. voi ăștia tineri nu puteți scrie despre aceste stări pentru că nu le simțiți, dar anii trec și, peste ani, o să-mi dați dreptate.
scriu, zici, cuprinzător. asșa este. încerc să reduc cuvintele doar la câteva, minimum posibil, pentru că atunci când trăirea este intensă cuvintele dispar.
asta am vrut să redau în micul meu poem. o altă lume în care exsist doar eu și bunicul, sau msai bine zis, doar eu și amintirea din umbră a bunicului.
am căutat să-mi limitez imaginile și cuvintele printr-o simplitate a trăirii. și cred c-am reușit atâta timp cât văd că voi, cei care ați lăsat semn, ați simțit momentul sau cel puțin v-ați regăsit .pentru câteva clipe, copilăria.
mulțumesc, prietene pentru tot

cu mult drag, vouă prietenilor mei cititori,
teodor dume,

sunt încântat și bucuros de trecerea ta și semnul lăsat. de fapt ai strecurat picături de suflet în acest comentariu. mulțumesc pentru gândurile frumoase.
te mai aștept.

cu sinceritate,
teodor dume,

am remarcat \"picioare goale și tălpi întinse/ peste mersul bunicului\". o imagine autentică, suculentă. mersul copilului desculț în spatele bunicului.
o poezie foarte plăcută și calmă.

foarte bine ai punctat momentul, irina. mulțumesc de prima ta trecere și semn la mine în pagină.
da, oare câți nu ne-am dori să pășim desculți în spatele bunicului...
așa, doar numai așa ne-am retrăi copilăria.
încă un mulțumesc, irina

cu sinceritate,
teodor dume,

ai reusit, extrem de concis, cu putine vorbe si imagini strecurate ici colo, sa lasi in urma poemului o senzatie grea, de tristete amara. singura tristete adevarata, in fata celor pe care-i strigi, fara insa ca ei sa catadicseasca sa-ti raspunda, darmite sa se-ntoarca.

cu prietenie,
andrei t

...lăsăm în urma noastre dâre care în timp le acoperă uitarea
mulțumesc de semn. cu multă prietenie

același,
teodor dume,