Țenche Mircea

Camera doarme păzită de perdele, Întunericul e un moft, Becul meu s-a ars... Criza tomnatică de țânțari Se resimte acut în nopțile albe. Pereții nu mai vibrează, Geamul nu mai respiră, Încă

Cândva norii erau violeți. Sângele stătea la locul lui, Deșertul nu avea nevoie de ploaie Iar sâmburii erau încă amari. Un turn de fildeș aștepta inventarea electricității Cuprins de spaima că

Noroc! O floare albă de trifoi Zace și acum sub bancă E mult nisip, nu mai am aer! Nimeni nu poate să-nțeleagă... O piatră mov mi-a dat odată Mult sânge și o umbră de regret În lada noastră am

Întâi a fost acoperișul Tărâm sălbatic al iubirii, În urma lui zăcea tufișul Cel guvernat de legea firii... Totu-i puf, numai puf Mustățile-s pămătuf, Și așteaptă doar o umbră. Te alerg și nu

Îți voi ursi acum, Sub clar de lună, Norocul strîns, timpul pierdut. Când vocile din cer se-adună Eu te ajut și tu mă uiți... Tu îmi vei cere doar un nor Și-o stea zurlie, poate neagră, Mi-am

O navă fără mare, Sau poate încă un ocean. Nu vreau să-ți spun secrete, Vreau doar să știi: nu am! Răbdare fără umbra nopții Durere fără unghii moi Le las pe toate pe un scaun Chiar poți

Tu nu vrei argint, Hârtia e udă, Soneriile tac din oficiu, Cardul e gol, Greierii dansează, Furnica nu vede că pleci! Nu căuta arme! Nu ai motive, Doar apa te poate alunga, Mâțele mov iau

Pantalonii fără timp Se agață într-un cui Au uitat de orice chip, Spun povestea nimănui. Nu au nici un buzunar Și n-așteaptă nici un pas, De stăpân nu au habar Căci nu ascultă de ceas. Orele

Salut! Știai că cerul are doar un cuvânt? Pe un ecran verde lumea stătea la locul ei, Toate umbrelele erau închise, Mașinile sufereau de bronșită acută, Câinii făceau dragoste virtuală, Noi nu

Harem pustiu, plin de paianjeni Ai fost uitat de eunuci, De regi măreți și prea năvalnici, Acum nu știi ce să promiți. Ai camerele fără viață Minți lilieci dar și haiduci Dar poarta ta iarăși

Am mii de arme, explodez Dar vreau numai o pană. Nu am putere să visez Și nici să scriu o dramă. Mă pierd adânc în ochi de mai Dar spinii mă trezesc Și am uitat să spun "davai" Atunci când te

Aruncă-te acum în lac Și lasă hainele pe mal. Dacă mă vezi, eu am să tac Căci am costumul de hamal. Eu vreau să joc un pokemon Deși nu îl cunosc prea bine, Dar tu îmi dai doar un baston Ce a

Te bat! E ceasul din oglindă Secundele nu vor să moară Timpul devine o plăcintă Iar purecii urcă pe scară. Cufăr deschis, nu te-am căutat Poate că tu aduci noroc În lume totul e păcat Și mai

Aș vrea să fug, să uit nisipul Dar trestiile au valsul lor Dacă în apă trece timpul Doi melci iubesc același nor. Acasă sună prea învechit Și curtea încă mă așteaptă Mii de speranțe au

Firele albe te-au cuprins Și tu zâmbești către oglindă Nu te-am uitat, nu ai învins Privești cu ochiul cel de sticlă... Vino aici, să desenăm Un pom ce te va ține-n viață, Sub umbra lui tu vei

Cu ochii verzi și-un țipăt cald Mi-ai despărțit lumea în două, Nu știu ce parte să aleg Mai bine facem o lume nouă! Ne place să ghicim în stele Despre un joc necunoscut, Un râu ce poartă pietre

În cerul alb eu te-am găsit Și te-am purtat pe-un fir de rouă Căci te-am visat la nesfârșit Cum disecai luna în două. Pășeai încet printre comete Cu coada plină de scântei Iar gândurile-mi erau

Inimile de copii, coboară pe pământ Mereu ne vor zâmbi chiar de unde ele sunt. Praful nu poate să alunge O amintire cu parfum, Când timpul nu va ajunge Să nu-ntrebi de ce, sau cum... Toate au

Dacă tu n-ai să mă vezi, Cireșii albi vor înflori Și fiecare petală ce zboară Va veni către tine. Uneori, aștept furtuna Dar ploaia mereu mă surprinde, Încerc să găsesc scuze în nori Dar știu

Nu pot muri fără tine Cu degete de gheață te aștept, Să aduc jar printre coline Și să alegi drumul cel drept! Lemnul îl las să aștepte Pădurea e nemuritoare, Am făcut alegeri deștepte? Și încă

Vând ochi căprui Dar cui îi pasă? Sirenele plutesc pe nori, Ghețarii verzi te cheamă acasă Dar tu înveți din nou să zbori! Caut flori albastre Fără rost, te plimbi pe propria ta scenă Un

Patru pereți, podele reci Și sunete ce vin spre seară Ai să adormi dar n-ai să pleci Căci n-ai găsit încă o scară. Plutești ușor în patul tău Cu gândurile sub saltea Și tot asculți icoane

Astăzi am ales Să număr stelele prin ploaie Chiar dacă stropii-s de nisip Și întrebările din iarbă Într-un final, m-au regăsit! În părul tău decolorat Găsesc baraje către rai Și noaptea