Întâi a fost acoperișul
Tărâm sălbatic al iubirii,
În urma lui zăcea tufișul
Cel guvernat de legea firii...
Totu-i puf, numai puf
Mustățile-s pămătuf,
Și așteaptă doar o umbră.
Te alerg și nu
Îți voi ursi acum,
Sub clar de lună,
Norocul strîns, timpul pierdut.
Când vocile din cer se-adună
Eu te ajut și tu mă uiți...
Tu îmi vei cere doar un nor
Și-o stea zurlie, poate neagră,
Mi-am
O navă fără mare,
Sau poate încă un ocean.
Nu vreau să-ți spun secrete,
Vreau doar să știi: nu am!
Răbdare fără umbra nopții
Durere fără unghii moi
Le las pe toate pe un scaun
Chiar poți
Tu nu vrei argint,
Hârtia e udă,
Soneriile tac din oficiu,
Cardul e gol,
Greierii dansează,
Furnica nu vede că pleci!
Nu căuta arme!
Nu ai motive,
Doar apa te poate alunga,
Mâțele mov iau
Pantalonii fără timp
Se agață într-un cui
Au uitat de orice chip,
Spun povestea nimănui.
Nu au nici un buzunar
Și n-așteaptă nici un pas,
De stăpân nu au habar
Căci nu ascultă de ceas.
Orele
Salut!
Știai că cerul are doar un cuvânt?
Pe un ecran verde lumea stătea la locul ei,
Toate umbrelele erau închise,
Mașinile sufereau de bronșită acută,
Câinii făceau dragoste virtuală,
Noi nu
Harem pustiu, plin de paianjeni
Ai fost uitat de eunuci,
De regi măreți și prea năvalnici,
Acum nu știi ce să promiți.
Ai camerele fără viață
Minți lilieci dar și haiduci
Dar poarta ta iarăși
Am mii de arme, explodez
Dar vreau numai o pană.
Nu am putere să visez
Și nici să scriu o dramă.
Mă pierd adânc în ochi de mai
Dar spinii mă trezesc
Și am uitat să spun "davai"
Atunci când te
Aruncă-te acum în lac
Și lasă hainele pe mal.
Dacă mă vezi, eu am să tac
Căci am costumul de hamal.
Eu vreau să joc un pokemon
Deși nu îl cunosc prea bine,
Dar tu îmi dai doar un baston
Ce a
Te bat! E ceasul din oglindă
Secundele nu vor să moară
Timpul devine o plăcintă
Iar purecii urcă pe scară.
Cufăr deschis, nu te-am căutat
Poate că tu aduci noroc
În lume totul e păcat
Și mai
Aș vrea să fug, să uit nisipul
Dar trestiile au valsul lor
Dacă în apă trece timpul
Doi melci iubesc același nor.
Acasă sună prea învechit
Și curtea încă mă așteaptă
Mii de speranțe au
Firele albe te-au cuprins
Și tu zâmbești către oglindă
Nu te-am uitat, nu ai învins
Privești cu ochiul cel de sticlă...
Vino aici, să desenăm
Un pom ce te va ține-n viață,
Sub umbra lui tu vei
Cu ochii verzi și-un țipăt cald
Mi-ai despărțit lumea în două,
Nu știu ce parte să aleg
Mai bine facem o lume nouă!
Ne place să ghicim în stele
Despre un joc necunoscut,
Un râu ce poartă pietre
În cerul alb eu te-am găsit
Și te-am purtat pe-un fir de rouă
Căci te-am visat la nesfârșit
Cum disecai luna în două.
Pășeai încet printre comete
Cu coada plină de scântei
Iar gândurile-mi erau
O ușă se deschide,
Halatul alb prezice viața
Iar tu vrei să trăiești!
Ți-au spus prea mulți că va fi bine
Prunele stau la locul lor
Și tu alergi către nisip...
Câinii nu mai recunosc glasul
Inimile de copii, coboară pe pământ
Mereu ne vor zâmbi chiar de unde ele sunt.
Praful nu poate să alunge
O amintire cu parfum,
Când timpul nu va ajunge
Să nu-ntrebi de ce, sau cum...
Toate au
Dacă tu n-ai să mă vezi,
Cireșii albi vor înflori
Și fiecare petală ce zboară
Va veni către tine.
Uneori, aștept furtuna
Dar ploaia mereu mă surprinde,
Încerc să găsesc scuze în nori
Dar știu
Nu pot muri fără tine
Cu degete de gheață te aștept,
Să aduc jar printre coline
Și să alegi drumul cel drept!
Lemnul îl las să aștepte
Pădurea e nemuritoare,
Am făcut alegeri deștepte?
Și încă
Vând ochi căprui
Dar cui îi pasă?
Sirenele plutesc pe nori,
Ghețarii verzi te cheamă acasă
Dar tu înveți din nou să zbori!
Caut flori albastre
Fără rost, te plimbi pe propria ta scenă
Un
Patru pereți, podele reci
Și sunete ce vin spre seară
Ai să adormi dar n-ai să pleci
Căci n-ai găsit încă o scară.
Plutești ușor în patul tău
Cu gândurile sub saltea
Și tot asculți icoane
Astăzi am ales
Să număr stelele prin ploaie
Chiar dacă stropii-s de nisip
Și întrebările din iarbă
Într-un final, m-au regăsit!
În părul tău decolorat
Găsesc baraje către rai
Și noaptea
Zile reci și tot adorm
Te las să treci
dar nu mă suna.
De vei să pleci
Voi îngheța
dE CE visezi?
Nu te ascunde
Am aripi gri , urzici mărunte
Nu te-am uitat
Dar tu ai oglindă?
Nu ne-am
Atât de mult am fost pe nori
Și măturam praful de stele
Iar dimineața în culori,
Vedem căruțe cu inele.
Oceanul Planetar era o baltă
Ce tremura printre balene,
La Polul Sud era o haltă
Dar
Bagajul meu nu are arme
Nu are nici cuțite nici ciorapi.
Peronul părăsit, cu multe taine
Are ca pasager doi șlapi...
Pe iarba încâlcită între pietre
Eu vreau să uit de drumuri drepte
Să văd