Poezie
Pokemon
1 min lectură·
Mediu
Aruncă-te acum în lac
Și lasă hainele pe mal.
Dacă mă vezi, eu am să tac
Căci am costumul de hamal.
Eu vreau să joc un pokemon
Deși nu îl cunosc prea bine,
Dar tu îmi dai doar un baston
Ce a vorbit odată-n rime.
Te-aștept la colț, la catedrală
Să vii citind doar printre trepte
Și-apoi vom face-o poză prea reală
Ca timpul să ne mai aștepte!
Un marțian stătea pe Venus
Și avea dor de înghețată
Eu nici pe Lună n-am ajuns,
Dar tu în cer m-ai dus odată...
Nu recunosc și nici nu aștept
Să lăcrimeze o pisică,
Dar nu mai știu ce să mai cred
Când de un spin îți este frică.
Te lămuresc acum cu toate
Dacă ai vrea să mă aștepți,
Un trandafir,emoții, șoapte
Și numai noi, patru pereți...
Nu mai vorbesc și doar aștept
Să avem acum același gând,
Tu bați mereu la mine-n piept
Și îți port pașii pe pământ!
001252
0