Poezie
Dorința mea
1 min lectură·
Mediu
Fug și privesc înainte
La soarele ce topește
Porumbul,iarba
Și visele neîmplinite.
Fiecare pas e un număr impar,
Fiecare salt mă duce mai aproape
De scopul suprem,
Dar mai departe de lume.
Aș prefera să scriu glume
La care oamenii să râdă
Fără să înțeleagă de ce.
Totuși, arunc în eter
Aceste pastile ciudate
De pseudointelepciune
Cu gândul că cineva
Simte la fel.
Am ajuns aproape de Lună
Cu gândurile neimblanzite,
De aici, din abis,
Îți scriu și alb și negru
Dorința mea pe un colț
Uitat de suflet.
008
0