Cerneala din gânduri s-a uscat,
Foile imaginare rămân goale
Ca un oraș bombardat
Și părăsit de suflete.
Vântul spune mereu altă poveste
Oamenii surzi văd doar ecrane,
Alți oameni uită să viseze.
Am
Din primele secunde am știut
Că Universul are prea multe secrete,
Te-am căutat pe Venus și- n Beirut
Dar am găsit numai regrete.
Sparg pietrele ce cad din Himalaya
Cu praful lor chiar nu am
Tu ai rupt bucăți de piatră
Ca să desenezi o inimă
Ce nu are sfârșit.
Tu ai zburat mai sus de nori
Cu flăcări și cu vise,
Poate că ai greșit.
Lumea vrea circ dar și credință
O singură
Zile de toamnă mult prea reci
Îmi spun că tu ești prea departe,
Plantez speranțe în ghiveci
Tu ai rămas un semn de carte.
O pușcă de argint am cumpărat
Să împușc cu mâna mea o inimă
Viață,
Te văd în fiecare zi,
Ai forme neregulate și uneori
Improbabile,
Ai gusturi desuete
Fără să înțeleg de ce.
Ieri te-am găsit cu greu,
Țineai neapărat să faci
Un om fericit
Chiar dacă
În lumea mea erai o stea
Ce încă nu își găsise locul,
O dorință arzătoare
Pentru care a trebuit să lupt
Cu demoni, curieri, cercei
Și vacanțe anulate .
Te-am așteptat mulți ani,
Fără să știu
De ce mă întrebi?
Florile miros la fel,
Universul nu are răspuns,
Am pierdut cândva un inel
Tot ce-am spus deja s-a spus.
De ce tu nu crezi în basme,
În povești cu Făt-Frumos?
Lumea mea te
Simt
Că sângele tău avea gustul
Apei de mare,
Gândurile tale erau precum
O galaxie nedescoperită încă.
Văd
Cum păsările negre au găsit
Parola către nuci gratuite,
Copiii debusolați aleargă
Golesc un pahar
Cu mintea plină
De idei năstrușnice
Ce vor rămâne la stadiul
De OZN.
Trandafirii plini de purici
Mai au și invidie pe deasupra
Iar pe dedesubt,
Doar spini.
Un păianjen
Când lumea piere în abis
Eu te topesc în nori de dor,
Păstrez mereu un ochi deschis
Și o șoaptă caldă de amor.
În visele ce rătăcesc
Prin mintea ta noapte de noapte,
Aș vrea mereu să mă
Lumină, flacăra mea se stinge
După ce a fost aprinsă de o minune,
Noaptea îi iartă pe toți
Și nu îndrăznește să pună întrebări nepotrivite.
Oamenii uită că mor
Până când învierea
Li se arată ca o
Când stelele nu se trezesc
Ascund secrete în nisip,
Pun întrebări și reușesc
Să găsesc totul în nimic.
Lumea dispare zi de zi
Sfârșitul ne pândește parcă,
Nu îți șoptesc și totuși știi
Aduc
Decembrie, trebuie să fii fericit,
Crăciunul a venit deja
De luna trecută
Cu un brad artificial.
Cadourile sunt aceleași,
Anul ăsta ele doar
Costă mai mult
Și aduc în suflete
Un gol
Tu cea care știi să citești pe buze
Mai numără încă odată
Toate secundele
În care am fost aproape de soare
Cu ochii închiși.
Tu cea care poți să înmoi pietre
Du-te pe cel mai înalt munte
Și strigă
Azi nu este marți,
Poți să alegi ce vrei,
Dar nu uita
Că perlele albe
Au nevoie de un colier perfect.
Bruma răsare pe buzele tale
Uscate de nepăsare
În rochii colorate
Probate
Zi de
Ochi albaștri,tu vinzi cenușă
Din inimi ce au fost făcute scrum,
Inima ta nu are ușă
Nici viața ta nu are drum.
Privirea ta îmi amintește
De-un urs polar pe o banchiză
Ce nu putea să prindă pește
Ai bani?
Hainele sunt pielea ta
Mereu schimbătoare
Și niciodată de găină.
Cerul nu există în ochii tăi
Pentru că l-ai înlocuit
Cu oglinda ce ți-a devenit
Cea mai sinceră minciună
În fiecare
Mașină galbenă unde ești?
Câteodată te zăresc dimineața,
Pentru o fracțiune de secundă
Cred că vrei să-mi spui ceva.
De fapt părul tău poartă
Un mesaj intergalactic
Ce nu a fost
Fug și privesc înainte
La soarele ce topește
Porumbul,iarba
Și visele neîmplinite.
Fiecare pas e un număr impar,
Fiecare salt mă duce mai aproape
De scopul suprem,
Dar mai departe de lume.
Aș
Nu am crezut, nici nu am vrut,
Nu am simțit,m-am rătăcit...
Pe străzile cu nume vechi
Doar frunzele zburau spre cer,
Chiar nu credeam c-o să începi
Să-mi dai pastile cu mister.
Cu pași mărunți,
Pe strada Luminii orice e posibil,
Visele stau îngrămădite într-un tomberon,
O furnică roșie știe un pasaj secret
Spre bucătăria unui restaurant chinezesc.
În Valea Plângerii, ploaia nu vine
Decât
Grăunte de nisip
Marea are întotdeauna dreptate,
Universul ascunde planete
În găuri roz.
Primul om de pe Pământ
Nu știa că va muri,
A fost deajuns chipul ei
Și un fruct necopt.
Vulcanii ascund în
Vise,armuri,durere,nepăsare
Doar banii cântă în urechea ta,
Lebede mute, îngerii nu ascultă
Haosul din inimă.
Doar unghii, haine și poșete
Te fac să fii adevărată,
Copiii plâng, nu au
Urzici,eșarfe, lampioane,
Iepuri fosforescenti aleargă,
Planete verzi, 5 camioane,
Mai lasă, poate o să meargă.
Ninsoarea gri te-a transformat
Într-o pădure fără brazi
Blestem ciuperci,tărâm
ȚM