Vis animat

Primele 4 versuri sunt chiar profunde: Când stelele nu se trezesc / Ascund secrete în nisip, / Pun întrebări și reușesc / Să găsesc totul în nimic. Se face o trimitere subtilă la inaccesibilitate şi la adevărurile ascunse. La adâncimea şi întunericul în care trebuie să scotocim pentru a găsi lumina. Chiar şi după aceea, avem o trimitere subtilă la luntraş, la Charon. Mai departe, se face o paralelă destinală, viaţa, iubirea, cu toate topirile ei, schimbându-ne rolul. Şi iată cum apare protestul cireşilor, sublimă personificare, tragică şi ludică în acelaşi timp! Evident, neascultarea, nebăgarea în seamnă a protestului duce la alienare, de ajungi să scrii pe piatră, poate piatra va empatiza mai bine - iată paradoxul! Iar finalul demonstrează că, în ciuda amărăciunii, autorul a ales versuri rimate, cântecul lor fiind o manifestare a speranţei.

ar trebui revăzută
iar în prima strofă, pentru ritm, versul ar fi:
Să aflu totul în nimic/ astfel s-ar rezolva şi problema repetiţiei din versul
Cireșe verzi nu mai găsesc (mă refer la acel găsesc)

altfel, da, un poem curat, frumos, merită citit!