Poezie
Himera
1 min lectură·
Mediu
Uitare,ochii tăi sunt verzi
La fel ca raiul fără nume,
Nu te mai caut,
Te las să pierzi
Cam toate florile din lume.
Cuvinte moi mă copleșesc
Ca o clepsidra fără timp.
Ți am spus că nu știu ce-mi doresc
Te vreau în orice anotimp.
Cu pași mărunți
Pătrunzi în mintea mea,
Ca o agrafa într-o carte,
Pe cer căutam numai o stea
Dar am găsit planeta Marte.
Nu mi-e ușor,
Să te alung aș vrea
Din inimă ,din oase,
De pe gene.
Rămâi mereu himera mea,
Ce-mi umple sângele în vene!
01729
0
Minusurile ar fi versul 9 cu rima anotimp, care imi pare cumva fortat.
Pe urma versurile 3 si 4 cam omoara ritmul textului, sunt prea bruste, taie din fluiditate. Antepenultimul vers "de pe gene" e in plus, poate fi sters.
Finalul putea fi un pic mai imprevizibil.
Dau steaua ca pe o incurajare.