Poezii

Din primele secunde am știut Că Universul are prea multe secrete, Te-am căutat pe Venus și- n Beirut Dar am găsit numai regrete. Sparg pietrele ce cad din Himalaya Cu praful lor chiar nu am

Tu ai rupt bucăți de piatră Ca să desenezi o inimă Ce nu are sfârșit. Tu ai zburat mai sus de nori Cu flăcări și cu vise, Poate că ai greșit. Lumea vrea circ dar și credință O singură

Zile de toamnă mult prea reci Îmi spun că tu ești prea departe, Plantez speranțe în ghiveci Tu ai rămas un semn de carte. O pușcă de argint am cumpărat Să împușc cu mâna mea o inimă

Viață, Te văd în fiecare zi, Ai forme neregulate și uneori Improbabile, Ai gusturi desuete Fără să înțeleg de ce. Ieri te-am găsit cu greu, Țineai neapărat să faci Un om fericit Chiar dacă

În lumea mea erai o stea Ce încă nu își găsise locul, O dorință arzătoare Pentru care a trebuit să lupt Cu demoni, curieri, cercei Și vacanțe anulate . Te-am așteptat mulți ani, Fără să știu

De ce mă întrebi? Florile miros la fel, Universul nu are răspuns, Am pierdut cândva un inel Tot ce-am spus deja s-a spus. De ce tu nu crezi în basme, În povești cu Făt-Frumos? Lumea mea te

Simt Că sângele tău avea gustul Apei de mare, Gândurile tale erau precum O galaxie nedescoperită încă. Văd Cum păsările negre au găsit Parola către nuci gratuite, Copiii debusolați aleargă

Golesc un pahar Cu mintea plină De idei năstrușnice Ce vor rămâne la stadiul De OZN. Trandafirii plini de purici Mai au și invidie pe deasupra Iar pe dedesubt, Doar spini. Un păianjen

Când lumea piere în abis Eu te topesc în nori de dor, Păstrez mereu un ochi deschis Și o șoaptă caldă de amor. În visele ce rătăcesc Prin mintea ta noapte de noapte, Aș vrea mereu să mă

Lumină, flacăra mea se stinge După ce a fost aprinsă de o minune, Noaptea îi iartă pe toți Și nu îndrăznește să pună întrebări nepotrivite. Oamenii uită că mor Până când învierea Li se arată ca o

Când stelele nu se trezesc Ascund secrete în nisip, Pun întrebări și reușesc Să găsesc totul în nimic. Lumea dispare zi de zi Sfârșitul ne pândește parcă, Nu îți șoptesc și totuși știi Aduc

Decembrie, trebuie să fii fericit, Crăciunul a venit deja De luna trecută Cu un brad artificial. Cadourile sunt aceleași, Anul ăsta ele doar Costă mai mult Și aduc în suflete Un gol

Tu cea care știi să citești pe buze Mai numără încă odată Toate secundele În care am fost aproape de soare Cu ochii închiși. Tu cea care poți să înmoi pietre Du-te pe cel mai înalt munte Și strigă

Azi nu este marți, Poți să alegi ce vrei, Dar nu uita Că perlele albe Au nevoie de un colier perfect. Bruma răsare pe buzele tale Uscate de nepăsare În rochii colorate Probate Zi de

Ochi albaștri,tu vinzi cenușă Din inimi ce au fost făcute scrum, Inima ta nu are ușă Nici viața ta nu are drum. Privirea ta îmi amintește De-un urs polar pe o banchiză Ce nu putea să prindă pește

Ai bani? Hainele sunt pielea ta Mereu schimbătoare Și niciodată de găină. Cerul nu există în ochii tăi Pentru că l-ai înlocuit Cu oglinda ce ți-a devenit Cea mai sinceră minciună În fiecare

Mașină galbenă unde ești? Câteodată te zăresc dimineața, Pentru o fracțiune de secundă Cred că vrei să-mi spui ceva. De fapt părul tău poartă Un mesaj intergalactic Ce nu a fost

Fug și privesc înainte La soarele ce topește Porumbul,iarba Și visele neîmplinite. Fiecare pas e un număr impar, Fiecare salt mă duce mai aproape De scopul suprem, Dar mai departe de lume. Aș

Nu am crezut, nici nu am vrut, Nu am simțit,m-am rătăcit... Pe străzile cu nume vechi Doar frunzele zburau spre cer, Chiar nu credeam c-o să începi Să-mi dai pastile cu mister. Cu pași mărunți,

Pe strada Luminii orice e posibil, Visele stau îngrămădite într-un tomberon, O furnică roșie știe un pasaj secret Spre bucătăria unui restaurant chinezesc. În Valea Plângerii, ploaia nu vine Decât

Grăunte de nisip Marea are întotdeauna dreptate, Universul ascunde planete În găuri roz. Primul om de pe Pământ Nu știa că va muri, A fost deajuns chipul ei Și un fruct necopt. Vulcanii ascund în

Vise,armuri,durere,nepăsare Doar banii cântă în urechea ta, Lebede mute, îngerii nu ascultă Haosul din inimă. Doar unghii, haine și poșete Te fac să fii adevărată, Copiii plâng, nu au

Urzici,eșarfe, lampioane, Iepuri fosforescenti aleargă, Planete verzi, 5 camioane, Mai lasă, poate o să meargă. Ninsoarea gri te-a transformat Într-o pădure fără brazi Blestem ciuperci,tărâm

Chip de foc, Tu faci din noapte zi Și arzi toate speranțele În măruntaiele tale Pline de flăcări albastre. Chip de foc, Tu nu ai somn Decât atunci când Nu mai poți înghiți pe nimeni. Chip de