Poezie
Omul ce caută fericirea
1 min lectură·
Mediu
Din primele secunde am știut
Că Universul are prea multe secrete,
Te-am căutat pe Venus și- n Beirut
Dar am găsit numai regrete.
Sparg pietrele ce cad din Himalaya
Cu praful lor chiar nu am ce să fac,
Cândva era mireasă chiar și ploaia
Acum rămâne mire un gândac.
Bulgări de aur prăvălesc
Pe un platou ascuns de-o mare furioasă,
Mă ascund, nu vreau să te găsesc,
Rămâi stingheră și frumoasă!
Aripi de înger am închiriat
Cu gândul că o să ajung în rai,
Biletul meu pe drum a expirat
Și m-a teleportat intr- un tramvai.
Lumea-i nebună fără rost,
Oamenii se cred nemuritori.
Timpul se așterne nemilos,
Așa vei învăța să mori.
Cu toate astea te întrebi,
De ce mă omor atât cu firea?
Răspunsu-i simplu, sunt doar eu,
Omul ce caută fericirea!
008
0