Poezie
Dincolo de soare
1 min lectură·
Mediu
Când lumea piere în abis
Eu te topesc în nori de dor,
Păstrez mereu un ochi deschis
Și o șoaptă caldă de amor.
În visele ce rătăcesc
Prin mintea ta noapte de noapte,
Aș vrea mereu să mă trezesc
Ca să îți dau mere necoapte.
Într-o pădure de stejar
Ce-a fost numită chiar virgină,
O să-ți ofer cel mai scump dar
Căci tu îmi dăruiești lumină.
Nu am cuvinte să îți scriu
Am doar dorințe fără glas,
Te rog, alungă-mă în pustiu
Să pot să fac ultimul pas.
Fără să vreau pierd bicicleta
Nu mai am puncte cardinale,
În viața mea ai fost naveta
Ce m-a dus dincolo de soare.
025
0
FR