Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Jumătate de inimă

1 min lectură·
Mediu
Zile de toamnă mult prea reci
Îmi spun că tu ești prea departe,
Plantez speranțe în ghiveci
Tu ai rămas un semn de carte.
O pușcă de argint am cumpărat
Să împușc cu mâna mea o inimă uscată,
Tu pune trandafiri la locul lor
Și uită că m-ai cunoscut vreodată...
Eu macin pietre din Jurasic și nu știu
Dacă din praf poți face o lume nouă,
Caut suflete uitate în pustiu
Tu știi că inima se împarte-n două?
O jumătate o îngheți sperând
Că inima nu te trădează,
Cealaltă jumătate stă râzând
De oameni visători într-o amiază.
Plătește răsăritul să rămână
Mereu la fel de tânăr, proaspăt și stingher
Cum am fost noi ținându-ne de mână
Când am trecut prin arșiță, ploi și ger.
035
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
124
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Țenche Mircea. “Jumătate de inimă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/14194599/jumatate-de-inima

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@erika-eugenia-kellerEK
Buna ziua! Poemul dv are un fond emoțional, dar rimele par uneori forțate. Ati putea lucrati pe sonoritate internă și repetiții subtile în locul rimei clasice. V-as recomanda (e doar o părere personală) să vă concentrati pe muzicalitate, sinceritate și imagine poetică. Da,recunosc că in acest text aveti imagini frumoase care ar respira mai bine (cred eu) fără constrângerea rimei.
Dacă ati trece-o pe vers liber?! O idee:
,,Zilele cad una câte una,
ca niște păsări cu o singură aripă.
Aerul miroase a metal și a uitare,
iar tu - tu ești undeva
într-o fotografie care nu mai are margini.

Plantez speranțe în ghivece de tăcere,
dar cresc doar umbre,
mici copaci de cenușă care nu știu
dacă se mai pot întoarce spre lumină.

Mi-am cumpărat o pușcă de argint
să împușc liniștea,
dar glonțul s-a întors și m-a atins în vis,
acolo unde inima încă scrie cu sânge
cuvinte pentru tine.

Macin pietre din Jurasic
și îmi hrănesc dorul cu praf de comete.
Am o inimă preistorică,
îmbrăcată în mușchi și poezie,
și-o împart cu tine în două -
una îngheață și tace,
cealaltă dansează desculță
pe marginea lumii

Plătesc răsăritul să nu mai vină,
să rămână totul în amiaza aceea,
când am fost dumnezei de lut
ținându-ne de mână,
prin arșiță, ploi și ger,
într-o lume care nu ne mai încapă.

:)))
Este doar o părere. Mult succes in continuare!

Observațiile tehnice: după fiecare virgulă trebuie spațiu =„arșiță,ploi și ger” = corect: „arșiță, ploi și ger”. Apoi după fiecare vers se lasă spațiu (Enter) - pentru claritate vizuală. Apoi trei puncte de suspensie (…) se scriu fără spațiu înainte, dar cu unul după, dacă urmează o propoziție nouă, în cazul acesta e perfect folosit: „vreodată...”) si nu e nevoie de spațiu înainte de virgulă sau punct.

0
ȚM
Țenche Mircea
Bună seara! Vă mulțumesc pentru sfaturi și apreciez atenția acordată acestui text.
Nu știu dacă ceea ce am scris poate fi numit poezie, poate sunt doar niște gânduri scrise într-o seară oarecare folosind un telefon.
Majoritatea textelor pe care le-am scris nu au rimă dar totuși, uneori scriu și texte cu rimă.
E o alegere pur subiectivă, așa simt în acel moment. Dacă încep un text cu rimă, continui să scriu așa până la final, deși și aici mai sunt excepții.
Pentru mine scrisul e o modalitate de a mă elibera.
Uneori șterg cu totul un text început deja, dar de obicei, nu mai modific decât foarte puțin textele deja publicate pe site.

0
@erika-eugenia-kellerEK
Ea a compus aprox. 1.800 de poeme, a publicat foarte puține în timpul vieții, își revizuia intens textele și le lega în fascicule. După moarte, sora ei, Lavinia, i-a ars scrisorile (la rugămintea Emiliei). Emily folosea un mic truc de atelier, dacă va inspira ideea de „curățare”: scria 3–4 variante ale aceluiași poem, apoi tăia fără milă tot ce nu servea imaginei centrale; păstra doar versurile care „respirau” tensiune și sens.
Poemul dv are un fond emoțional. Scrieti in continuare. Nu renuntati. Cititi mult. Aveti plaja de poeme aici la noi pe Agonia. Mult succes!
0