Poezie
Speranța
1 min lectură·
Mediu
Panglici argintii,
Pășești în lumea de gheață,
Ai deja mers de eschimos
Și suflet de focă îndrăgostită.
Copaci încremeniți,
Gândurile tale
Zboară ca aurora boreală
Pe câmpii nesfârșite.
Stele ascunse pe cer,
Privirea ta caută un sens
În valuri infinite
Aduse de Oceanul Arctic.
Oameni de zăpadă albastră,
Chipul perfect
Nu avea niciun tablou
Pe peretele inimii.
Foc neastâmpărat,
Sângele tău cheamă viața
Pe singurul ei nume:
Speranța!
001105
0