in padurea dusa n alte ganduri
sunt prea multe vulpi si ramuri
prea putine clipe triste
si destui copaci uitati
ca o mama fara tați
un cerb
isi alunga copii
doar un lup
fara rusine
ce tot se
sa n alungi
sarutul meu
doar sa l furi
cand va fi greu, sa l pierzi
sa nu uiti
clipele vii
ce n ani mereu le vom regasi
ca pe un scaun
ce ne tine impreuna
vreau sa iti spun
ca o luna
a
in valul ei adun
doar priviri ce nu apun
si noaptea le sopteste neincetat
ca visul lor era furat
pe oglinda chipul ei ma mangaie
pe ochi chipul ei ma zgarie
bland
si fara
asemanare
sunt
Agonia mea e lunga
scrisa de poeti amari
raza noptii vrea sa scurga
gustul zilelor de mai
doua soapte printre vise
fug incet pe chipul tau
lumea portilor inchise
moare fara dumnezeu
si lumina