Țenche Mircea

in padurea dusa n alte ganduri sunt prea multe vulpi si ramuri prea putine clipe triste si destui copaci uitati ca o mama fara tați un cerb isi alunga copii doar un lup fara rusine ce tot se

sa n alungi sarutul meu doar sa l furi cand va fi greu, sa l pierzi sa nu uiti clipele vii ce n ani mereu le vom regasi ca pe un scaun ce ne tine impreuna vreau sa iti spun ca o luna a

in valul ei adun doar priviri ce nu apun si noaptea le sopteste neincetat ca visul lor era furat pe oglinda chipul ei ma mangaie pe ochi chipul ei ma zgarie bland si fara asemanare sunt

Agonia mea e lunga scrisa de poeti amari raza noptii vrea sa scurga gustul zilelor de mai doua soapte printre vise fug incet pe chipul tau lumea portilor inchise moare fara dumnezeu si lumina