Oare cat am asteptat
Ca rafturile sa se inchida,
Nisipul sa fie curat?
Ghioceii nu mai vor sa se deschida.
Cate stele au cazut,
Cate frunze au tremurat,
Cate nopti nu ai stiut,
Cate zile
Nebunul sta
Cu ochi caprui
Acum descopera zarea,
Oglinda e un loc tacut
Iar tu visezi doar marea.
Pomii ce trec sunt doar sperante
Iar crengile lor
Sunt dezlegate
De lanturile
Incompatibili,
Ca doua picaturi de apa
Stau si asteapta
Doi copii fragili.
Si noaptea e patura lor
Si dimineata-i mult prea frig
Cand spicele de iarba mor
Si degetele iar se ating.
E
As vrea sa fiu
Ratacit in apusul de ieri,
Sa privesc undele galbui
Iar gandul meu sa fie al nimanui.
Iarba ma asculta
In fiecare secunda
Vad praful tot mai clar
Si stelele ruginesc iar si
Undeva, in mijlocul unei campii, se desfasoara lucruri care pot parea mult prea banale si insipide pentru un ochi prea obisnuit cu miscarea dezordonata a altor oameni care nu cunosc alt reper decat
Aud mereu aceleasi note
Prea false dar putin bigote
Prea blande dar foarte flamande
Si eu le cer mereu la fel.
De stau prea mult si nu descopar
Se aprinde iar raul in mine
As vrea un loc
Loveste din nou
Si fa-ma sa cred
Ca viata-i un cadou,
Ca timpul e un ied.
Spune-mi ca apa
Poate sta pe umarul tau,
Descopera zapada
Fara sa-ti spun eu.
Marea e departe dar o aud
Uita de
O ploaie rece ascunde usa. Afara, tot cerul e un complot pe care il intuiesc dar de care nu ma pot desparti. Deschid usa de metal si vad un gol, de fapt sunt doar norii si pamantul ce
Misterul alearga pierdut pana-n zori
Ai vrea sa aduni ciuperci de iarna?
Mustata mea zboara in nori,
Nu stiai ca broastele au doar o pana?
Eu numar clipe reci si clipe calde,
Ma imbrac cu geci
Patura galbena ce a stat pe nisip
E un cactus uscat in rasete moi
Si plapuma zace si nu stiu nimic
Iar patul regal e pazit de un copoi.
Sensul zilelor se apropie,
Ca o scorpie
Sau ca un
In muntii negrii fara zare
Mergea fara rost un motan cu zale
\"Partidul e al nostru\"! eu asta o spun
Doar ca motanul s-a ratacit pe drum.
Si tremura stancile si urla copacii
Aici sunt si
Hai cu mine in nori
Si vom darama din nou universul
E prea tacut si prea ascuns
Iar vocile portocalii
Nu au raspuns.
Am petrecut putin timp de calitate
Cu un cos de gunoi aruncat
Cand vei pleca sa iei cu tine
Doar zilele senine
Doar zilele cu rost
Sa uiti de trecut, sa uiti de suspine
Caci fulgii de nea vor fi cum au fost.
Cand vei pleca sa lasi peste frunze
O dara
Mergand prin nori
Te pierd in zori
Dar te castig ca pe o regina
Sunt un nebun, dar si un urs
Ce vede ingeri in vitrina.
E mult prea alb
Si zbori asa
In visul meu fara pereche
As vrea sa iti
Si daca timpul m-a uitat
Iti voi cere tot
In zambetul schimbat
Gasesc acum un cort.
Si daca ceasul meu te striga
Tu asculta-l fara voce
Ca o raza ce intriga,
Ca o cale fara ace.
Nu
In ziua ce vine
Poate tu ma vei uita
Vor ramane doar cuvinte
Iar doua ganduri
Se vor cauta.
Stiu ca e noapte
Si mai stiu ca vrei lumina
Oare astazi doua fapte,
Te vor face iar
Aici, clipele s-au dus demult
Pe valuri aspre de tacere
Simteam din somn o mangaiere
Dar gandul ma apasa prea mult.
Te las acum sa zbori
Spre zari mult mai senine
Te caut prea des in nori
Si
Demult, cand visele erau inchise
Si ceata era un covor de rai
Rapeam surasuri din serai
Cu pleoapele intredeschise.
Si primavara e un moft
Si ochii mei nu te mai vad
Erai un arbore
Cand ziua iar apune,
As vrea un rasarit
Iar vorbele sunt bune
Doar de asfalt topit.
Ma pierd din nou in jar
Si nu stiu cum am fost
Tu poate n-ai habar
De lucruri.... fara rost.
Sunt doar
In ziua dusa spre apus
Traiau noua furnici
Si-un carabus
Iar carabusul le spunea:
Sa stiti ca toamna viata-i grea.
Cand soarele ma arde dintre nori
Priveam in zari, uitam fiori
Gaseam doar
Sunt dus de vant ratacitor,
Purtat de drumuri lungi sau scurte
De tine tot imi va fi dor
Chiar de imi vei zambi in curte.
Ma astepti mereu si stii ca viata
E o lupta pe care doar tu poti
S-o
Astazi e cerul mai senin
Si s-a golit de umbre
Am scuturat roua de pelin
Si am ajuns pe punte.
Ti am aratat, fara sa ti cer
Doar un ocean de vise
Cand adevarul sta pe valuri
Ai bratele
As avea 998 de lucruri sa ti spun
Sa stii ca nu mi e frica,
In fiecare zi iti dau baloane de sapun
Si norii ma ridica.
Adu-ti aminte de privirea mea
Si vei vedea numai scantei
As vrea sa fii
In cojile de mandarine
Gaseam scantei,vorbe putine
Si tu imi iei fara de graba
Tot ce in cap ar putea sa incapa.
In geamurile aburite
Vedeam doar fluturi si termite
Caci musuroiul tau e