Țenche Mircea

Cand vulturii tac Si cerul e gol Strivesc un gandac Si caut namol. Pe stanca acum Sta ochiul de gheata Ratacit de drum Nu ai nici o ata. Si caut mereu durerea In astrii ce-au apus Cand

Luna se zbate sub pietre de mormant Doar crengile o mai cred acum Sub nori se aude acelasi juramant Fara foc dar cu mult fum. Sunt pe plai si pasarile vaneaza Copacii sunt morti dar semeti Cu

Cu capul in vant Ascult doar pamant Si sangele meu nebun Freamata intens acum. Florile de mai Erau pentru crai Iar inimile noastre Sunt mult prea albastre. Drumurile se despart Dar eu

Oare cat am asteptat Ca rafturile sa se inchida, Nisipul sa fie curat? Ghioceii nu mai vor sa se deschida. Cate stele au cazut, Cate frunze au tremurat, Cate nopti nu ai stiut, Cate zile

Nebunul sta Cu ochi caprui Acum descopera zarea, Oglinda e un loc tacut Iar tu visezi doar marea. Pomii ce trec sunt doar sperante Iar crengile lor Sunt dezlegate De lanturile

Incompatibili, Ca doua picaturi de apa Stau si asteapta Doi copii fragili. Si noaptea e patura lor Si dimineata-i mult prea frig Cand spicele de iarba mor Si degetele iar se ating. E

As vrea sa fiu Ratacit in apusul de ieri, Sa privesc undele galbui Iar gandul meu sa fie al nimanui. Iarba ma asculta In fiecare secunda Vad praful tot mai clar Si stelele ruginesc iar si

Undeva, in mijlocul unei campii, se desfasoara lucruri care pot parea mult prea banale si insipide pentru un ochi prea obisnuit cu miscarea dezordonata a altor oameni care nu cunosc alt reper decat

Aud mereu aceleasi note Prea false dar putin bigote Prea blande dar foarte flamande Si eu le cer mereu la fel. De stau prea mult si nu descopar Se aprinde iar raul in mine As vrea un loc

Loveste din nou Si fa-ma sa cred Ca viata-i un cadou, Ca timpul e un ied. Spune-mi ca apa Poate sta pe umarul tau, Descopera zapada Fara sa-ti spun eu. Marea e departe dar o aud Uita de

O ploaie rece ascunde usa. Afara, tot cerul e un complot pe care il intuiesc dar de care nu ma pot desparti. Deschid usa de metal si vad un gol, de fapt sunt doar norii si pamantul ce

Misterul alearga pierdut pana-n zori Ai vrea sa aduni ciuperci de iarna? Mustata mea zboara in nori, Nu stiai ca broastele au doar o pana? Eu numar clipe reci si clipe calde, Ma imbrac cu geci

Patura galbena ce a stat pe nisip E un cactus uscat in rasete moi Si plapuma zace si nu stiu nimic Iar patul regal e pazit de un copoi. Sensul zilelor se apropie, Ca o scorpie Sau ca un

In muntii negrii fara zare Mergea fara rost un motan cu zale \"Partidul e al nostru\"! eu asta o spun Doar ca motanul s-a ratacit pe drum. Si tremura stancile si urla copacii Aici sunt si

Hai cu mine in nori Si vom darama din nou universul E prea tacut si prea ascuns Iar vocile portocalii Nu au raspuns. Am petrecut putin timp de calitate Cu un cos de gunoi aruncat

Cand vei pleca sa iei cu tine Doar zilele senine Doar zilele cu rost Sa uiti de trecut, sa uiti de suspine Caci fulgii de nea vor fi cum au fost. Cand vei pleca sa lasi peste frunze O dara

Mergand prin nori Te pierd in zori Dar te castig ca pe o regina Sunt un nebun, dar si un urs Ce vede ingeri in vitrina. E mult prea alb Si zbori asa In visul meu fara pereche As vrea sa iti

Si daca timpul m-a uitat Iti voi cere tot In zambetul schimbat Gasesc acum un cort. Si daca ceasul meu te striga Tu asculta-l fara voce Ca o raza ce intriga, Ca o cale fara ace. Nu

In ziua ce vine Poate tu ma vei uita Vor ramane doar cuvinte Iar doua ganduri Se vor cauta. Stiu ca e noapte Si mai stiu ca vrei lumina Oare astazi doua fapte, Te vor face iar

Aici, clipele s-au dus demult Pe valuri aspre de tacere Simteam din somn o mangaiere Dar gandul ma apasa prea mult. Te las acum sa zbori Spre zari mult mai senine Te caut prea des in nori Si

Demult, cand visele erau inchise Si ceata era un covor de rai Rapeam surasuri din serai Cu pleoapele intredeschise. Si primavara e un moft Si ochii mei nu te mai vad Erai un arbore

Cand ziua iar apune, As vrea un rasarit Iar vorbele sunt bune Doar de asfalt topit. Ma pierd din nou in jar Si nu stiu cum am fost Tu poate n-ai habar De lucruri.... fara rost. Sunt doar

In ziua dusa spre apus Traiau noua furnici Si-un carabus Iar carabusul le spunea: Sa stiti ca toamna viata-i grea. Cand soarele ma arde dintre nori Priveam in zari, uitam fiori Gaseam doar

Sunt dus de vant ratacitor, Purtat de drumuri lungi sau scurte De tine tot imi va fi dor Chiar de imi vei zambi in curte. Ma astepti mereu si stii ca viata E o lupta pe care doar tu poti S-o