Poezie
Frunza de dupa-masa
1 min lectură·
Mediu
Demult, cand visele erau inchise
Si ceata era un covor de rai
Rapeam surasuri din serai
Cu pleoapele intredeschise.
Si primavara e un moft
Si ochii mei nu te mai vad
Erai un arbore necopt
Eram cu barca peste vad.
Dar simt ca astazi lumea-i surda
Si insasi timpul ne tradeaza
In clipele cand stai pe burta
Doar viitorul ne viseaza?
Sa-mi canti tu cer
Din steaua ta
Doar zilele senine
Sa-mi spui de ce apare roua
Si bancile sunt pline.
Sa-mi iei tu cer
Din grija mea
Luna ce ma inconjoara
Sunt prea orbit de umbra sa
Iar zambetul ei e ca o para
Nici prea tare, nici amara,
Ma agata de pom seara de seara
Si vrea sa vanez pui de cioara
Si totusi........
Acum nici macar nu este vara.
Nu cred decat in nisipul fin
Ce face doar castele
Te simt ascunsa intr-un scrin
Cu multe randunele.
Stateam sub pom fara umbrela
Si in spate imi sufla vantul
Eu te vedeam pe pasarela
Dar tu vedeai pamantul.
Sunt calm, ca melcul adormit
Ce mistuie o frunza
Cand ploaia rece te-a gasit
Cautai o buburuza.
001.275
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Țenche Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 187
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Țenche Mircea. “Frunza de dupa-masa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/13961886/frunza-de-dupa-masaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.