Peivește florile cum cad,
Prinde vrăbiile de pe gard,
Acultă frunzele cum ard,
Și înlătură
Orice urmă de fard.
Mănâncă ouăle de aur,
Mergi înainte ca un taur,
Culege frunzele de laur,
Și
De ce aș mai putea minți
Când norii-s atât de gri
Aștept iar un telefon
Să pot trăi.
Praful se așterne ușor
Pe ochelarii tăi
Și mor,
Dacă acum nu te pot privi.
Dar pașii fug către
În săptămâna rătăcirii
Căutam pe jos semnele despărțirii
Tot ce-am găsit acum îți dau
Căci am uitat demult să iau.
Tot gândul meu se rătăcește
Iar sunetele par ieșite din decor,
Când luna
Doar o foaie stă aici,
Într-un spațiu dintre șine
Viața ta tu o prezinți
Dar nu mai vrei alt mâine.
Toate pietrele zâmbesc
E prea liniște și doare
Patul alb ți-l pregătesc
Dar să mergi doar
Să fie lumină doar între stele
Iar praful să șteargă,
Întunericul ce aleargă
Să ne inunde sufletele.
Să piară tot chinul!
Să moară destinul!
Vreau un tablou perfect
Al unui om cu un
Era atât de ușor
Să te privesc
Și să mor
Fără să clipesc.
La fel de greu
Îmi e acum
Să fiu eu
Dar mă supun.
Stropii de ploaie
Stau pe covor
Am fost ars pe paie
Și fug într-un
Dimineața e un ceas
Ce îl vreau demult oprit
O secundă a rămas,
Dintr-un somn preafericit...
Ne ascundem între cuțite
Și visăm numai clătite
Ne prefacem în oțet
Cînd am dat de
Lumina e prea grea,
A rămas doar o rază
Ce face noaptea
O zi în amiază.
Cunoaștem multe căi
Și tot nu ne căim
Poți arde în văpăi,
Sau merge la un film.
Pământul are în el
Oasele mele
Aud mereu un glas de luptă
Și inima îmi stă în loc
De ce noi vrem mereu derută?
De ce nu știm să avem noroc?
Este aici, tot visul tău
Și inima, atunci când plângi
Ai grijă acum în ceasul
Dacă privești,dacă visezi
Lumina lunii să n-o crezi
Să crezi doar un colț de cer
Singuratic și stingher.
Să mă cauți și azi și mâine
Să mă uiți pe un colț de pâine
Și să spui iar tuturor
Că
De aș afla că ai venit
Și deloc nu te-ai grăbit
Pașii mei vor fi atunci,
Roua florilor din lunci.
De aș crede încă o dată
Într-un zâmbet ce se arată
Ochii mei vor fi atunci,
Þinte ca să îi
In ceasul negru am simtit
Lumina unui asfintit,
Caldura unui sloi de gheata
Cand te priveam direct in fata.
E vina mea ca astazi scriu,
Ca orizontul mi-e pustiu
E vina ta ca te cunosc
Si
Ascunde-te iar, in matasea de iarna
Caci frigul te cheama fara sa vrei
Din zbuciumul tau ramane o geana
Un gand nerostit si fara temei.
Nu stii ce-i trecutul si nici viitorul
Iti place sa fii
Se intampla sa ma pierd
In locuri albe si nu cred
Ca zilele sunt numarate,
Cuvintele sunt iar uitate.
In urechile tale stau acum
Doi trandafiri uscati
Si te cred pe alt drum
Fara grija, fara
Pe pagini pline doar cu fețe
Vedem acum mii de povete
Si totul pare doar un bal
Prea insipid si artificial.
Acelasi zambet dus in nori
Acelasi gand pierdut in zori
Te cauta astazi dar nu
Cand clipele iti par prea lungi
Sa nu incerci deloc sa fugi
Sa strangi in piept si suparare
Sa fii si munte dar si mare.
Destinul iar te-a pacalit
Norocul nu ti a mai zambit
Sa crezi in
In ochii tai vreau sa gasesc
Un ghiocel, ceva firesc
Sa uit de lumea fara porturi
Si sa ne alergam in corturi.
In gandul meu te vei uita
Iar primul fulg ce va cadea
Va sta topit in parul
Intre lacrimi ce ingheata
Vad mereu acelasi chip
Si zambesc iar nemuririi
Si iar urla razbunarea
Doamne!
Ia acum cu tine,
Ia tot viforul
Urla marea!
Dar eu tac
Si gandurile mele se
Gandurile par acum
Doar o naluca fara pat
Doar o sabie de parada
Sa iei cu tine doar teaca
Dar sa fii mereu in garda
Sa cuprinzi in privirea ta
Dorinta mea de a fi pustiu
Si sa uiti apoi in
Poate ca ai vrea sa incerci acum
Sa te strecori intr-un parfum
Sa acunzi in flori de orhidee
Sau sa rapesti Calea Lactee.
Te cred si fara sa-ti vad chipul
Iar gandurile tale nu razbat
Pe buze
Asa cum crezi se va sfarsi
Intr-un taram prea inghetat
Si lumea toata va privi
Si lumea toata te-a uitat.
Priveste iar in urma ta
Si vei vedea clipele repezi
Tu n-ai stiut, ei vor canta
Si
Cand vulturii tac
Si cerul e gol
Strivesc un gandac
Si caut namol.
Pe stanca acum
Sta ochiul de gheata
Ratacit de drum
Nu ai nici o ata.
Si caut mereu durerea
In astrii ce-au apus
Cand
Luna se zbate sub pietre de mormant
Doar crengile o mai cred acum
Sub nori se aude acelasi juramant
Fara foc dar cu mult fum.
Sunt pe plai si pasarile vaneaza
Copacii sunt morti dar semeti
Cu
Cu capul in vant
Ascult doar pamant
Si sangele meu nebun
Freamata intens acum.
Florile de mai
Erau pentru crai
Iar inimile noastre
Sunt mult prea albastre.
Drumurile se despart
Dar eu