Țenche Mircea

Sunt mai viu ca întotdeauna, De când sunt mai furat de tine În ochii tăi eu am zărit furtuna, Dar stelele vorbeau cu mine. Doar norii pot să îți arate, Calea spre soare și spre lună În

Privește acum la anul nou Și vei vedea doar un ecou Al faptelor ce nu au fost, Al lunilor fără un rost. Îndreaptă-ți calea spre Orfeu Și însuți tu vei fi un zeu Dar ce voi face oare eu? Când

Să mă privești fără să spui Că fericirea e-n gutui, Că frunzele mor fără rost Și vei uita de tot ce-a fost. Multe speranțe se adună Pe firul meu ce stă netors, Tu cauți soarele-n furtună Eu

Să curgă perlele sub râu Să vii aici fără să știu Să curgi pe masă fără rost În zilele scurte de post. Privesc o groapă ca pe un dar Ce vine de la tine, De ce primesc numai amar Când am

Să mă ascund acum în mine? Când gândurile mă găsesc, Trăiesc ca ieri ziua de mâine Și am uitat cum să zâmbesc. Nu știe cerul tot ce vreau, Nu vreau ce știe toată lumea, În raftul viselor eu

Prea mulți țânțari Au cucerit noaptea, Cu visele-n ițari Măsor iar catifea. Doar umbrele calde Mă urmăresc în umbră, Doar șoaptele tale Au glas de furtună. Și fumul arde fără tine Ca un

Amintirea ta, mă întâlnește Unde mintea mea, te găsește Aș da, o mare cu pește Să te pot vedea, zâmbește! Gândurile fug, cu părul tău Sufletu-i pe rug și arde,zău! Eu ajung, în ceasul rău Și

Departe de tine, Infinitul are intersecții Ce m-au uitat. Aproape de mine E doar zâmbetul tău necules Ce rătăcește în mintea mea. Fără culori, văd flori Fără aripi, vine praful tău.

Acum ascult un cântec mut Și mă gândesc la tine, Un zâmbet cald ce m-a durut Îmi vrea mereu doar bine. Pe iarba mea a curs mereu Un sânge ce zâmbește Dar sângele ce e al meu E altul când

Ascunde-te sub pașii mei Și vei vedea lumina lor, La fel ca praful dintr-un nor Ai fost cules fără să vrei. Aud un tunet ce m-așteptă Să urc cu el până la cer, Cărarea lui e mult prea

Lăsați-mă să stau pe nori Să număr stele în culori, Să caut vise fără rost, Să număr clipele ce-au fost. Uitați-mă într-un sertar Să rătăcesc fără habar, Să caut pozele pierdute, Să număr

Noi, suntem un pom ce se adună Noi, suntem un glas de noapte bună Noi, găsim defecte peste tot Noi, trăim încet și fără loc. Acum, pătrunde piatra fără teamă Acum, vom împărți și o

Uneori căutăm un bob, Însă gândul este rob Căci ochii ne îndeamnă Să uităm fără teamă. Multe pocale se deschid Iar gura mea nu are vid, Pășim mult prea candid Dar sufletul este livid. Da,

Să-mi spui acum tot ce tu vrei, Să mă împroști doar cu scântei Căci tu mă arzi doar din sprâncene Dar clipele fug pe sub gene. Eu zbor sub capul tău mereu Ca un gândac fără releu, Tu fugi

Pe norii gri ce se despart Stăteai în vis,zâmbind deșart Te rătăceai în ochii mei Lăsai cenușă și scântei. Eu te-am convins să zbori mai jos Tu m-ai găsit căutând un os Ne vom juca din nou în

Nu mai sta, nu te lăsa Nu te ascunde pe o stea. Primește-mă cu regret Căci nu am bani de bilet. Când lumea va crede în timp Voi încerca să mă schimb, Voi reuși să alerg Acolo unde melcii

Ești chiar aici și mă privești Ești lângă mine dar lipsești. În gândul tău stă numai visul, Cu trupul tău aduci abisul. Te vezi ca pe un ciob de sticlă Tăios ,dar prea alunecos Și poate

În limba ta Eu pot găsi Răspunsul la o altă zi În ochii tăi Eu pot să pierd Ceva fierbinte și inert. În părul tău eu am gasit Mereu același răsărit În vocea ta stau multe șoapte Dar ce

Un nou sânge ajunge Pe mâinile curate, Inima mea curge În râuri desecate. Peștii au trăit demult Iar pescarii au plecat, Doar de broaște eu ascult Și stau pe nisip uscat. Cursul meu e un

Lasă, clipa va veni Nu te mai duce înapoi, Nu ai încredere în noi! Eu doar căutam un pom Și am găsit un fir de iarbă De mă vezi alt om Pe tine caută De te întreabă Nu am greșit să-ți număr

Acolo unde cred că ești Pierdut în vechile povești Uitat de propriul destin Rămâi,să mai vorbim puțin! Pe chipul tău sunt scrise iar Și bucurie și amar Visezi dar nu e visul tău Un luptător

Ascultă acum un cântec Ce îmi străpunge venele Un trandafir pe pântec E tot ce vor balenele. Nu te spun, nu te vorbesc Te ascult, nu îți zâmbesc Dacă ai ști să asculți vântul Ai simți sub

Deschide-te și nu uita Să uiți mereu de umbra ta, Să crezi în binele etern Chiar de te afli în infern. Privește-te fără oglindă, Vorbește-ți fără limbă Și sufletul va fi doar el Ca primul

Aici unde te văd Voi ști mereu să cred Nu voi uita să iert Și să duc apă în deșert. Te pierd, te am și te înlătur Ca pe o bombă cu mercur Te obosesc și te trezesc Fără să vreau, tot te