Poezie
Apa noastră
1 min lectură·
Mediu
Uneori căutăm un bob,
Însă gândul este rob
Căci ochii ne îndeamnă
Să uităm fără teamă.
Multe pocale se deschid
Iar gura mea nu are vid,
Pășim mult prea candid
Dar sufletul este livid.
Da, ascultă doar de stele!
Numără fiecare secundă
De pe cer
Vei afla că trăiești.
Te cred prea sus
Căci ești sub lună
Și uite praful cum se adună
Pândindu-mă în așternut,
Greșind din nou cu un sărut.
Noi ne-am deschis umanității
Într-un acces de nebunie
Nebuni sunt toți pe lumea asta
Dar ei nu vor deloc s-o știe...
Aerul nostru e viciat
De mult progres
Ce-a rezultat
Dintr-o secundă de uimire
Când Cupidon a dat de știre
Unei libelule,
Puțin fudule,
Că trăiește.
Trăiesc și eu și nu cuprind
Bisericile din Corint,
Dar predicile mă îndeamnă
Să sar oceanul fără teamă
Căci apa este numai viață
Când noi n-o transformăm în gheață....
001.264
0