Poezie
Podul
1 min lectură·
Mediu
Sunt mai viu ca întotdeauna,
De când sunt mai furat de tine
În ochii tăi eu am zărit furtuna,
Dar stelele vorbeau cu mine.
Doar norii pot să îți arate,
Calea spre soare și spre lună
În univers oglinzile sunt sparte,
Ai vrea să-mi spui iar noapte bună?
Nu știu de ce ai vrea să știi
Doi ochi căprui, multe mumii,
Doar visul arde și cenușa
Spre vis iar îți arată ușa.
Lumina ce se pierde între valuri,
Revine chiar în ochii tăi pe maluri
Și stâncile iar au căzut
Fără să stea în așternut.
Totuși speranța n-are umbre
Și stâlpii cu lumini sumbre
Îmi arată doar un pod imaginar,
Pe care am fost și eu un zar.
Mergând pe străzile cu piatră
Eu m-am trezit din nou în vatră,
Mergând pe străzile cu dale,
Tu îmi arăți o nouă cale.
001.241
0