Poezie
Marea mea
1 min lectură·
Mediu
Un nou sânge ajunge
Pe mâinile curate,
Inima mea curge
În râuri desecate.
Peștii au trăit demult
Iar pescarii au plecat,
Doar de broaște eu ascult
Și stau pe nisip uscat.
Cursul meu e un pahar
Ce se varsă zi de zi
Eu îți dau o sticlă-n dar
Și te rog să nu revii.
Nu cer nimic nimănui
Ci doar ciocan și un cui
Căci acum am destui
Prieteni cu pistrui.
La gura de vărsare
Se pierde gândul meu,
Turiștilor pierduți în mare
Le voi răspunde eu.
Plutind pe valurile moi
Te invit galant la plajă,
Rechinii fug doi câte doi
Iar balenele îi veghează.
Doar depărtarea e un scop
Sub cerul cel fierbinte,
Îți caut setea cu un strop
Și mă vei ține minte.
Zenitul scurge înspre noi
Doar valurile oarbe,
Visez doar nave de război
Cu pânzele lor albe.
Tot universul e aici,
Pe marea cea pustie!
Tot ce ai vrut să zici,
Mi s-a împlinit mie....
001.399
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Țenche Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Țenche Mircea. “Marea mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/13980361/marea-meaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.