Țenche Mircea

Mergând cu inima pe sfoară Eu te adulmelc printre nori E ultima și prima oară Când îmi aduci din cer fiori. În diminețile cu gheață Tu ești vulcanul plin de lavă Căci știi prea bine, a mea

A fi erou e o ispită Ce pare astăzi nedorită, A fi statuie într-un parc Și o săgetă fără arc. Poți fi precum era Hercule Dar oamenii îți vor găsi scrupule Iar brațul tău ca de oțel E acuzat

A ține de viață cu două degete Mă împinge pe marginea unei prăpăstii roz, Dotate cu răcire. Găsesc obiecte ce au rost și stări fără ecou Limpede e nisipul, privit prin apă.... Copacii, te vor

Te iubesc enorm de mult Și lumea eu o pătrund, În jurul tău mă ascund Ca un ecou fără sfârșit... Vreau să fim doar amândoi Numărând fire de ploi În jos pe o poiană Căutând coji de

În vremuri prea devreme apuse Când nemurirea chiar era Pe sub asteroizi stăteau ascunse Pământul, soarele și ea. Ea era cântec, era dans Era o lacrimă de bucurie Căci fericirea în avans Au

Mă simt pierdut pe un feud Cu capul gol și părul ud, Cu mintea ștearsă și pustie Cântând refrenuri adresate mie. Părea absurd un gest prea izolat, Părea uman să stau pierdut pe raft Dar

Pe malul apei stau căzuți Doi stâlpi dintr-un castel, Tu vara să nu o asculți Cu versuri de bordel. Te pierzi pe lacul meu Cu pești ce nu au vină, Pășești acum covor de zeu Căci tu te crezi

Pe malul cel drept Doar pietrele au lumea lor În zbor, Eu vreau să te stropesc Hotărârea e simplă Ca un inel de cauciuc Vreau să te duc în văzduh Și să sugrum ultimul duh, Ce ar sta în calea

Într-un foișor cu stele Vine lumea fără vârstă, Lumina zilelor mele Rătăcită e prin pustă... Și gerul dispare din gene Cu gheața fierbinte arzând, Statuile aveau doar izmene Iar eu nu eram

Când totul se duce fără răspuns Tu crede în tine fără să să ceri, Ai acul la tine dar nu ai împuns Clădește speranțe și uită de ieri. Te mușcă destinul și nu te auzi Pe lista ce merge în

Adaugă-mă în lista ta Și numele vor fi unite Tot ce e bun și pentru ea, Sunt boabele fierte de linte. Decorul parcă s-a schimbat Dar interfața e la fel, Eu sunt un unicorn mirat Dar poate tu

Privesc deschis, cu ochii in larg Ca o corabie fără catarg Și nu mai înțeleg nimic, Căci vorba e un inamic. Zadarnic eu m-am pus pe tavă, Căci am avut prea multă lavă Și tot ce vroiam eu nu e

Pe un loc fără verdeață Te-am văzut și simt viață Unde frunzele nu cad, Unde totul este cald. Pașii mei cu ploaia vin Fulgerele mă mențin Și puțin câte puțin, Te degust ca pe un vin. În

Că zilele acum se scurg Și mă gândesc doar la amurg Cât timp luminile de sus În brațe nu mi te-au adus... Un loc unde să fie Flori mai multe de o mie, Eu deloc n-aș ezita Fiindcă tu ești

Cântă-mi acum tot ce tu vrei Căci noaptea e pustie, Căci glasul tău printre alei Îmi va rămâne mie. Privește fluturii în zbor, Privește în ochii mei Și vei vedea că tot ce vor, Se află doar

Toate zările să fie O secundă dintr-o mie, Tu ești astăzi calea mea Peste ani, rămâi așa... Nu caut vorbe de decor Și nu știu acum să mor Kilometrii chiar mă dor, Când de tine îmi e

Codrule eu vreau să fug Unde doar lupii ajung Iar copacii nu îngheață Și mereu e dimineață. Tot ce pot eu să privesc Sunt copacii ce-nverzesc, Tot ce pot eu să atrag Sunt poveștile de

Încearcă să deschizi acum O carte pentru tine, Căci vei găsi ceva mai bun Și chiar îți va fi bine. Eu număr foi și rătăcesc Pe umbre fără chipuri, Îmi place noaptea s-o găsesc Pierdut între

E destul tot ce mâinile pot să adune, E puțin tot ce sufletul lasă pe lume, E întuneric și nu te mai știu, Ai plecat demult c-un tren cenușiu. Promiți iarăși anii fără să crezi, Purtând sticle

Singur caut un loc în brad Și pădurea stă să plângă Locul meu e sub un fag, Locul tău este chiar lângă. Norii mei aduc doar ceață, Ochii tăi aduc oceanul Ești un râu din altă viață Iar eu

Valurile ce vin pe uscat Aduc cu ele vântul Eu m-am gândit și am uitat Să văd din nou pământul. Firele de nisip se topesc Și aschiile de măr ard Nuielele se contopesc Iar soarele nu are

De sunt vorbele un gând, De e gheață pe pământ, Uit de tot și ard în foc Tot ce nu are un loc. Dacă jarul meu se stinge Tot pe tine te atinge Și cărbunii au uitat De un fum ce-a

Eu nu am plâns, tu ai sperat Că mă mai poți vedea, Tu ești acum pământ uscat Dar ești și în lumea mea. N-am înțeles, n-am vrut să știu Ce multe tu mi-ai dat, Te-am mângâiat mult prea

Azi în vale vântul fuge, Însă eu nu-l pot ajunge Gheața sună peste deal, Eu m-am rătăcit pe val... Pietrele ce îmi vorbesc Te cunosc și nu glumesc Când spun prea chinezesc Că te