Poezie
Timpul uscat
1 min lectură·
Mediu
De ce aș mai putea minți
Când norii-s atât de gri
Aștept iar un telefon
Să pot trăi.
Praful se așterne ușor
Pe ochelarii tăi
Și mor,
Dacă acum nu te pot privi.
Dar pașii fug către cer
Și nu e nici un mister
Aveam tot ce tu aveai
Și încă cer.
Nu privi timpul doar din somn
Pe umărul tău vreau să dorm
Azi-noapte fără să știi
Aveai copii.
Ne pierdem sub iarba verde
Și părul tău la fel se pierde
Credeam toate visele,
Fără regrete.
Pe bancă tu căutai
Dolari sau un colț de rai
În toate secundele,
Tu nu erai.
Să speri doar în anii goi
Ce vor fugi de noi
Și toate minutele,
Îți vor fi lipsi.
Acum număr stele verzi
Și tu te prefaci că crezi
Și toate orele,
Te voi... privi.
001.332
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Țenche Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Țenche Mircea. “Timpul uscat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/13978235/timpul-uscatComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.