Poezie
Nebunii
1 min lectură·
Mediu
Nebunul sta
Cu ochi caprui
Acum descopera zarea,
Oglinda e un loc tacut
Iar tu visezi doar marea.
Pomii ce trec sunt doar sperante
Iar crengile lor
Sunt dezlegate
De lanturile arse.
Intreb acum iepurii vulgari:
De ce dorinta e trecatoare?
Iar ei raspund de pe campii:
Asa a fost, asa va fi,
Tu n-ai aflat-o oare?
Da-mi toate visele
Si le voi traduce
Fara cuvinte, fara sunete
Ci doar cu apa dulce.
Despre tine au scris cronicarii
Atunci cand ii muscau tantarii
Despre mine vorbeau ceasornicarii
Cand se jucau cu carii.
Lumina e un joc etern
Dar jocul tau e in infern
Si norii tai sunt prea pustii
De ce vezi greieri, tu nu vei sti.
Si te alungi ca pe un spin,
Ca pe o petala putrezita
Dar tu nu vrei sa imparti venin
Vrei doar mereu sa fii...trezita.
001477
0