Poezie
Pamantul
1 min lectură·
Mediu
Cu capul in vant
Ascult doar pamant
Si sangele meu nebun
Freamata intens acum.
Florile de mai
Erau pentru crai
Iar inimile noastre
Sunt mult prea albastre.
Drumurile se despart
Dar eu raman la fel
Un hoinar fara tel
In flacarile ce ard.
Vine primavara si eu sunt
Un vifor ce arde pe pamant
Un gand ce te cheama
Cand visele se destrama.
Dar estul e pierdut in noapte
Si vestul este ca un rege
Iar eu sunt sabia ce iti spune soapte
Dar graul valoreaza zece...
Dezamagiri.
Sunt aici, pe pamantul meu
Si totul e nascut in mine
Caci pamantul ud si greu
Il stiu si fara tine.
Cand tunetele te sperie
Iar gheata te poarta
Eu nu sunt o cheie
Sunt doar o poarta.
Priveste in trecut
Si vei vedea doar viermi
In al tau asternut
Te culci dar te temi.
In soaptele cuminti
Auzi glasul tau
Nu incerca sa te minti
Tot ce auzi sunt eu.
002.047
0