Țenche Mircea

Vino iar in calea mea Ca o umbra, Ca o stea, Esti lumina Si porti vina Adusa de surasul tau In camera te stiu foarte... Aparte Si as vrea sa ti rapesc suspinele, La fel ca apa ce taie

Fura ochii doua vise stau cu bratele inchise Si iti ud doar soapta calda Nimeni nu mai vrea sa minta Doar o noapte vrea sa cad In abisul meu de patimi Eu te vad ca un safir Fara ger si fara

As vrea sa te duc intre zei Sa simti acum in ochii mei Un tunet rece intre stanci sa ti para totul ca un vals Foarte curat si foarte fals Voi fi acum cand timpul urla Sufletul meu pierdut pe

In flacari erai Doar visul meu flagrant Ce te iubea la rasarit Si te chema la asfintit Sa ti vada soarele din ochi. Apare vara Si tu tu esti gheata mea fierbinte, Ca un cocos cu multa

Acum te as ruga sa fii Doar un disc Si sa nu vii Decat cu petale amare Pierdut in apusuri banale Sper sa iti rasar in par Daca nu in soapte Ti as spune niste fapte Dar mai bine le fac Esti

De la deal gaseam o vale Fara drum dar cu o cale Alerg sa mangai spinii Iar frunzele sunt cainii Fara limba O vulpe nu se schimba In fiecare zi,acum Poate ieri Inca te vad Poate mai

Au fost 1000 de ganduri ce ma aduceau langa Fusta ta Dar eu credeam prea mult in ea Si mugurii mei au murit Ciudat Dar tu ai descoperit 100,1 moduri de a ma face fericit Si totusi raman 899,9

Ploua si iti cautam spiritul in stropi In ochii tai as vrea sa ma ingropi Ca pe un pergament Dar mai intai vreau sa ti gust mugurii Iar tu vei deschide fagurii De roua Poate nu stiai dar

Te-a cuprins si nu lasa Gandul meu cel fara masa Iti strapuge acum ochii Eu il simt si tu te apropii Dar oglinda e sfetnicul tau oficial Te iubesti si n-ai habar Ca umbrele nu cred in

Acum in ceasul fara glas doua secunde mi-au ramas, ochii tai au uitat vara dar telefonul e ingerul meu te am si esti o raza ce bate soarele ma voi transforma in luna si tu in praf de

Te caut in fum Si ochii fac scrum Toate parerile mele Sunt in sprancenele tale Si 4 petale nu mi stau in cale Dar un buchet te asteapta Si toate casele au zori O lume ce se scurge printre

e gheață și îmi zâmbești pe foi nu zboară vorbe, și iarna mea e primăvară te știu dar te văd doar prima oară cu buchetul speranțelor mele m aș duce între dealuri inima mea nu are maluri și nu

Pe scaun stau săbii Și norii împușcă vrăbii De azi, Va fi ieri Te rog să îmi ceri Ce îmi dai Și puful meselor de mai Te aștept și ești în mine Farfuria mea e o viață Cu lingura aduc

La apus, chipul tău mă stinge Și teama din noi ne iubește Puful verilor cu ploi Pe jos, in cer suntem noi Și mereu te văd în frunze de trandafir Tu cauți rădăcini iar eu sunt copacul tău Peste

În norii ce ajung, Două vieți mă despart Și acum că te iubesc Aș vrea mereu să ard Nici eu nu știu de ce te-am cules Dar crengile îmi spun că nu greșesc Nebună-i așteptarea și știi că, Tu

Zilele voastre sunt aici, Sunteți mari, Pentru mine doar furnici. Egal cu zero sau chiar el Pot fi eu în multe pagini, Dincolo de comentariile inutile Poți descoperi că nu sunt margini. Doar

Aici, în valea uitării stă viitorul, Pe coline, cu ape line Pline de nămol A murit izvorul. Visez mereu o lume tristă Și ascund în vis un drum de viitor Printre ierburi și copaci, Plin de

După ani Am pierdut nepăsarea Am găsit bucuria În fiecare clipă mă strâng în gând în fiecare iarbă caut un cuvânt de ieri am uitat de mare, ce păcat! în clipa ce apare am doar fierul

Iubesc prea mult tăcerea fara umbre și chipurile ce gandesc cu adevarat îmi pare rău să citesc doar replici scunde și să zbor cu versuri fără să fiu publicat e ca un vis ce noaptea ne

In raftul de atunci erau doar clipe secunde uscate de iarba prea aspra pe raftul de nori plutesc ploi ce viata o vor face din nou verde si apa ascune puritatea n nisip si pietre o mangaie ca

In raftul de atunci erau doar clipe secunde uscate de iarba prea aspra pe raftul de nori plutesc ploi ce viata o vor face din nou verde si apa ascunde puritatea n nisip si pietre o mangaie ca

in padurea dusa n alte ganduri sunt prea multe vulpi si ramuri prea putine clipe triste si destui copaci uitati ca o mama fara tați un cerb isi alunga copii doar un lup fara rusine ce tot se

sa n alungi sarutul meu doar sa l furi cand va fi greu, sa l pierzi sa nu uiti clipele vii ce n ani mereu le vom regasi ca pe un scaun ce ne tine impreuna vreau sa iti spun ca o luna a

in valul ei adun doar priviri ce nu apun si noaptea le sopteste neincetat ca visul lor era furat pe oglinda chipul ei ma mangaie pe ochi chipul ei ma zgarie bland si fara asemanare sunt