Țenche Mircea

Număr stropi de ploaie Pe capota mașinii Ce a ruginit În afara normelor UE, Parcă toți norii, Au același chip Posomorât și ud. Știu că inima Are nevoie de umor, Uneori viața E o

Masca mea e din material textil, O mai mai spăl uneori, Doar atunci când Îmi aduc aminte de virus. Mă spăl pe mâini De fiecare dată, Chiar dacă îmi dau cu dezinfectant Cu 70%

M-am gândit să-ți trimit o scrisoare, Internetul e totuși mai rapid, Mai știi cum ne-am întâlnit? De la mine doar de bine, De la tine fluturi albi, Pete roz am pe retină, Tot nu știu ce

Numele nu mai au nume De când tu... Visele nu mă trezesc, Orele nu mă grăbesc, Pași adânci mă cheamă iar, Unde ești ? Nu am habar, Mintea ta? O,praf stelar... Doar o scânteie îți

Te-ai întrebat vreodată de ce? Răspunsurile stau la un google distanță Dar parcă nu e destul. Deși ai 17.365 de pagini Care se potrivesc căutării, Explicațiile sunt prea stufoase Și uneori

Demult, nu știam să scriu, Adunăm pietre dintr-un colț Ca să fac o grămadă dezordonată Pe care nimeni să nu o înțeleagă... Am stricat mai multe pixuri, Am făcut porci de cerneală Pe fiecare

Unghiile tale nu sunt drepte, Zidurile pot să cadă, Dragostea nu vrea nume... Emoții, avans, Oare unde ești? Cerul vrea să se prăbușească, Nu te cunosc, Dar te aștept, Nu mă asculți,

Am pornit la plimbare pe zăpadă, Pe un drum către nicăieri Țin minte tot, Parcă a fost ieri... Hipopotamul e specie protejată, Are pielea prea groasă, Memoria prea scurtă, Ție nu-ți

Unde ești? Într-o pădure de stejar Culegi ciuperci neotrăvite Și faci din frunze uscate Altar. Cine ești? Un vânt ce aduce furtună, Zăpadă de primăvară, O noapte rece și nebună, De

Praf de pușcă, Avem nevoie de lumină, Visele cresc pe întuneric, Dar de multe ori Uită să se nască. Frica nu are nume, De fapt,frica e în mintea Tuturor Și vine de pe buzele

Dimineață mă voi duce La piață, Fără plasă, fără listă, Voi merge cu bicicleta. Roata din spate E puțin moale, Lanțul pare ruginit Dar are nevoie De un îndemn. Am ajuns deja, Toată

Lasă anii ce au fost În cutii de carton reciclat Și nu uita să le pui etichetă... În anul acela fără nume, Călătoream peste tot Fără să știu Că poate O să avem același bilet Virtual.

Odată aveai nevoie de cauciucuri, Eu ți-am arătat Unde e cel mai bun preț, Tu știai cum să mă privești... Nimic nu mi se părea prea greu, Aș fi putut chiar să îți duc Mașina în spate, Am

Ion, soldații nu vin acasă, Tu trebuie să rămâi aici! Lumea ta e acum roșie și ruginită, De ce nu pot să aleg? De ce mintea spune Că există undeva speranță, Dar la prânz Avem lături? Vezi

O carte cu fețe, Ce poate să ne-nvete? Pozele te făceau fericită, Eu aveam un selfie stick Primitiv, dar eficient. Pistruii sunt semne de Neîncredere în fața oglinzii, Ce bine că suntem în

Ceață,dar tu nu știi... Amendamente fără lege, Politică, Eu te-aș alege Fără să știu numele tău. Vreau numai nori, Mâine e brumă, Perechi de viruși Stau împreună. Ideile rămân prea

Dragostea nu are nume, Nume nu ai avut nici tu... La început ai fost o dorință De a mă revedea mic, neputincios Și speriat de lume. Îmi imaginam că vei fi blond Cu ochi căprui și

Se spune că anii nu dor, Clipele par perini de gheață, Când ești singur în dormitor. Se crede că fericirea Are rețetă știută, Doar un inel și un preot Iar restul se întâmplă la nuntă. Se

Nu mai știu să dansez, Cântecele au amuțit, Gheața știe cum te cheamă. Rezist la ani, guverne și epidemii, Noaptea nu poate fi furată. Poate acum ai fire albe de păr, Sunt sigur că le

În țara de mijloc Aproape că îți uiți limba, Sunetele au alt Dumnezeu... Aici acele sunt stăpâne Până la prima durere Pe care o aștepți. Orezul nu are gust Dacă îl mănânci zilnic,

La atelier azi se repară inimi, Inimi frânte, inimi rupte, Inimi ce nu vor să mai bată.... Piesele încă nu au sosit, Tirul e blocat în vamă, Azi e sâmbătă și Vameșii nu cred în sentimente,

Oamenii sunt ființe imperfecte Lăsate de Dumnezeu sau de Darwin Fără... minciuni. Prima dată ești mereu sincer, Măcar cu tine însuți, Dacă nu cu oglinda, Care te suportă mereu Cu același

Când ploile nu mai au nume, Umbrelele n-au nici un rost Iubesc, urăsc și nu pot spune Ce am simțit când tu n-ai fost. Din mintea mea nu ai plecat, Ți-am construit chiar și un palat, Din

Bine, prea mult gri E prea puțin Tu vrei doar apă Dar bei vin Nimic nu-i veșnic! Secundele nu au un preț, Mă pierd în părul tău prea creț, Să știi că azi, Lumea a mai pierdut o zi.