Poezie
Dincolo de viata
1 min lectură·
Mediu
Inimile de copii, coboară pe pământ
Mereu ne vor zâmbi chiar de unde ele sunt.
Praful nu poate să alunge
O amintire cu parfum,
Când timpul nu va ajunge
Să nu-ntrebi de ce, sau cum...
Toate au un răspuns chiar de e foarte greu
Dacă nu e de-ajuns, există Dumnezeu!
Cu luna în oglindă, vreau să aleg o floare
Să fie cea plăpândă sau una care moare?
Mă tem și eu acum, de drumul către cer
Dar printre zori de fum, pot doar să cred și sper
Că lumea e o scenă, cu actori amatori
Și de rămâi în beznă, atunci chiar poți să mori,
Dar unde vei fi oare, în gânduri sau în groapă?
În stele călătoare, o viață va să-nceapă.
Uităm sau ne ferim de clipele de apoi
Și cînd le întâlnim, plângem,
Nu suntem noi...
Dar totuși te întrebi, de ce atâta chin?
Trăiești o viață-ntreagă dar tot e prea puțin...
Nu am găsit rețeta și nici n-am elixirul
Dar știu că viața noastră mereu își strânge firul
Și de vom încerca să credem că ne-nșală
Cândva ne vom visa,cărunți, mergând la școală!
001201
0