Poezie

Motanul...... mi-a fost dor

1 min lectură·15 octombrie 2016

Mediu

Întâi a fost acoperișul

Tărâm sălbatic al iubirii,

În urma lui zăcea tufișul

Cel guvernat de legea firii...

Totu-i puf, numai puf

Mustățile-s pămătuf,

Și așteaptă doar o umbră.

Te alerg și nu te cred,

Poate mâine mă dezleg

Și vânez iepuri de tundră.

Plec decis către noi

Nu am pana de război,

Însă tu ți-ai luat deja un scut

Eu știam și credeam

Că mai am speranțe-n geam

Dar știi, geamul meu e mut!

Vino aici! Garda jos!

Eu nu mă mai tem de tine...

Vin din rai, cu alai

Să-ți șoptească îngeri, vai!

Iar apoi, rămâi cu mine.

Te ascunzi printre pomi

Vrei să pleci dar totuși dormi

Nu mai vreau să schimb destine!

Ochi de somn, am fost domn

De-mi dai vise vreau să dorm,

În cetatea cu ruine...

Te-am vânat, m-ai rănit

Nu mai am doi peri în coadă!

Ai plecat, am găsit,

Tot ce universul vrea să vadă.

Pașii moi mă aduc,

Sub culcușul tău de nuc

Frunzele îmi sunt mesager

Port cu grijă doar un spin,

De nu vrei ca eu să vin

Însă sub mustăți eu sper..

00978

Țenche Mircea. “Motanul...... mi-a fost dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/14097644/motanul-mi-a-fost-dor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.