Țenche Mircea

Zile reci și tot adorm Te las să treci dar nu mă suna. De vei să pleci Voi îngheța dE CE visezi? Nu te ascunde Am aripi gri , urzici mărunte Nu te-am uitat Dar tu ai oglindă? Nu ne-am

Atât de mult am fost pe nori Și măturam praful de stele Iar dimineața în culori, Vedem căruțe cu inele. Oceanul Planetar era o baltă Ce tremura printre balene, La Polul Sud era o haltă Dar

Bagajul meu nu are arme Nu are nici cuțite nici ciorapi. Peronul părăsit, cu multe taine Are ca pasager doi șlapi... Pe iarba încâlcită între pietre Eu vreau să uit de drumuri drepte Să văd

E oare un buchet de flori Sau te așteaptă doar să mori? Pe mâna ta acum un ceas Și mâine poate un inel Nisip din dune fără glas, Ți-a mai rămas doar un cercel... Rămâi în mine încă o

Multă lumină și întuneric Clipele noi apar în cale, Pomii înfloresc, se nasc alți pomi Și câinii cer libertate... Apa m-așteaptă, roua e crudă Peștii dorm cu ochii deschiși. Un vânt rătăcit

În pantalonii mei cei gri Chiar n-o să crezi ce vei găsi... Pe străzile cu gropi de mai O suferință zace oarbă. Câinii cu pedigree aleargă veseli Căci lanțurile lor s-au lărgit Cu exact două

Am regăsit o baltă Cu pești fără destin Norocul n-are haltă, Acum îți dau un spin... În primăvara asta Te vând din mintea mea, De-mi va surăde șansa Poate că voi uita! O farfurie

Nu am cuvinte, vântul uită Și gândul stă înfrigurat Am desenat o lună mută Și am sperat că ai uitat. Am demoni mici, chiar și fantome Ce rătăcesc prin mintea mea mereu Dacă revii îți cumpăr

Am venit cu pălărie Să îți spun tot ce gândesc S-alung demonii din mine Și apoi, doar să privesc... Pălăria mea e vie Paiele din ea suspină, Capul meu le-aude glasul Ea cerșește doar

Atunci, când ochii tăi Erau pe cer, Nu mai aveam nevoie nici de apă Și nici nu îndrăzneam să sper Că tot ce simt din mine scapă. Atunci, când iarba avea argint Nu m-a învățat nimeni să mint Și

Nu mă grăbesc, e întuneric Umbrele uită să să apară Azi dimineață erai roz... Dezgrop potcoave ruginite Și viața mă zgârie din pământ. Vom culege ghiocei cu speranță, Vom râde peste zi din

O să privesc, O să învăț... Cu steagul alb fără destin Ascult un șarpe De catifea... Am expirat vreo trei monede Și lumea toată Iar nu vede Cum demonii își găsesc, casă peste tot! Du-te să

Eu te-am văzut căutând comori În ape putrede, nu mori Tu m-ai căutat doar pe pământ Și ai găsit tot ce nu sunt. Acum am doar o barcă Pentru oamenii ce mor, Să nu îmi spui că Vrei și tu, să-ți

Am apărut dintr-un ocean Să caut strigăte pierdute, Te vreau în fiecare an Chiar dacă zilele vor fi cărunte. M-am scufundat într-un abis Și n-am văzut nimic în zare În viața mea ești unic

Un câine stă și meditează Doar dealurile ude îl privesc. Nimic nu vine și nu pleacă Eu aș putea acum să-l însoțesc... O baltă verde, primitoare Mă îndeamnă să-i dezleg propriul mister Ai ochii

Împreună, vom trăi Chiar dacă e furtună... Văd în întuneric Și n-am nevoie de lumânări Mă simt mai puternic Nu privesc spre ieri. Gravitația ucide Doar vise pământești. Dacă voi zbura,

O rachetă are suflet Are chiar și-un scop precis... Eu am să-ți compun un cântec Și nu știu de vrei și bis. Nori albaștri de cerneală Ne pândesc fără vreun rost, Dacă viața ar fi o școală Nu

În cerc găsesc prea multe linii Dar aș vrea o singură rază. Pe câmp, berbecii sunt sublimi Când se împăunează... Dăruiesc un gând spre nicăieri Doar celui care vine Să-mi fure azi ziua de

Dacă trăiesc, de ce nu simt, Dacă iubesc, de ce nu mint... Valea e verde te-așteaptă vii, Să cauți pastile și poate să știi. Vânez ochi de fluturi Cu o singură mână, Cerșești un buchet Ce nu-l

Astă seară rătăcesc Peste tot și merg nicunde. Gândul meu rămâne mort Timp de prea multe secunde... Seara asta nu înțeleg De ce oamenii aleargă, De ce venerăm un bec Și așteptăm tot să se

Am fost pe plaja ta demult Nisipul mă făcea să uit... Prosopul umed l-ai uitat Pe un pat de alge, L-am furat... Am mers pe aceleași umbre șterse Doar pescăruși cântau sub mese De restul, cui

Nu aveam bec, furam lumină Din ochii tăi fără răspuns Și noaptea sigur era plină Tu așteptai, eu n-am pătruns... În lumea noastră complicată Avem părereri despre orice, Când timpul tău încă

Am venit să te cunosc Nu aveam nici o laternă. Greierii aveau frac gri, Tu aveai un steag în bernă... Un ghețar necunoscut Poartă acum surâsul tău, Nu știam ce-a început Pomii și un

Dacă nu vrei să uiți Ascultă gerul și plângi... Tot ce are un singur om Poate încăpea în saci, Dar când sacii s-au golit Vieții tale ce îi faci? O actriță de bonton a uitat să precizeze: Dacă