Poezie

Am venit cu pălărie

1 min lectură·8 martie 2016

Mediu

Am venit cu pălărie

Să îți spun tot ce gândesc

S-alung demonii din mine

Și apoi, doar să privesc...

Pălăria mea e vie

Paiele din ea suspină,

Capul meu le-aude glasul

Ea cerșește doar lumină.

Când am cumpărat-o știu

Nu era alta ca ea

Și în somn eu eram viu

Și vedeam oglinda ta!

Norii obosiți de vânt

Încearcă să o alunge,

Capul meu va fi cărunt

Însă tu, chiar vei ajunge?

Uneori, când ploaia cântă

Mă învelesc cu stropii reci

Și te vreau să fii iar lângă

Alteori aș vrea să pleci.

Pălăria mea e calmă

Știe să țină secrete

Aș mai vrea din cer o toamnă

Și o vară cu regrete!

Eu mă apropii acum agale

Dezgolit de vîntul umed

Pălăria mea este în vale

Și aș vrea să mă încumet.

Nu contează câte lacrimi

Sunt acum pe-acest pământ,

Dacă dealurile așteaptă

Te aștept și eu în gând!

001.039

Țenche Mircea. “Am venit cu pălărie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/14089160/am-venit-cu-palarie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.