Poezie

Atunci

1 min lectură·2 martie 2016

Mediu

Atunci, când ochii tăi

Erau pe cer,

Nu mai aveam nevoie nici de apă

Și nici nu îndrăzneam să sper

Că tot ce simt din mine scapă.

Atunci, când iarba avea argint

Nu m-a învățat nimeni să mint

Și nici acum n-am învățat

Dar poate sensul l-am uitat...

Atunci, erai și alfa și omega

Eu vreau și Timiș, tu vrei Bega

Eu caut misterul

Tu uiți telefonul,

În toate nopțile îți spun,

Că nu vreau să mă schimb.

Vreau doar în rai să te mai plimb

Vrea mâna ta fără regrete,

Vreau sufletul tău fără secrete!

Și de mă asculți și te gândești

Eu chiar nu știu ce îți dorești

Poate că asfaltul va începe

Un pod ascuns, fără pereche!

001.088

Țenche Mircea. “Atunci.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/14088864/atunci

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.