Poezie
Lumea mea
2 min lectură·
Mediu
Aș vrea să fug, să uit nisipul
Dar trestiile au valsul lor
Dacă în apă trece timpul
Doi melci iubesc același nor.
Acasă sună prea învechit
Și curtea încă mă așteaptă
Mii de speranțe au murit
Alege calea cea mai dreaptă...
Rămâi aici! Eu vreau să-ți dau
Tot ce-am avut pe-acest pământ,
Iar de la tine vreau să iau
În cer, cu mine, doar un gând!
Nu te mai doare, poți să pleci,
Să schimbi ce vrei în lumea ta,
Dar să nu uiți pe unde treci
Că tu ești toată lumea mea!
Nucul din stradă vrea să audă
Măcar o voce stând sub el,
Dar are doar o rață mută
Iar eu, un papagal tembel..
Ating o masă și te simt
Paharele nu s-au golit,
N-am învățat ca să te mint
Iar tu știai că s-a sfârșit...
Locomotiva stă în gară
Și parcă așteaptă să nu vii
A fost la fel ca prima oară
Doar noi nu mai eram copii.
Am traversat un continent
Să bem un ceai cu multe ace.
Tu mă vedeai, eram absent
Și totuși, viața nu te place.
Am căutat în pomi și gheață
Doar un motiv ca să zâmbesc,
Motivul îmi era în față,
Atâta timp cât eu trăiesc!
Am alergat printre sicrie
Cu fericirea peste mine
Și lumea chiar vroia să știe
De ce? M-am cunoscut pe mine...
În parcul cald am întâlnit
Motivul către voluptate,
Dar spinii ei m-au adormit
Deși știam că am dreptate!
Acum culeg semințe reci
Ce vor la anul să trăiască
De ce nu vii? Eu vreau să pleci
În lumea asta nefirească!
001.166
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Țenche Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 265
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 48
- Actualizat
Cum sa citezi
Țenche Mircea. “Lumea mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/14094297/lumea-meaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.