Poezie

Soapte

1 min lectură·2 august 2016

Mediu

Tu nu vrei argint,

Hârtia e udă,

Soneriile tac din oficiu,

Cardul e gol,

Greierii dansează,

Furnica nu vede că pleci!

Nu căuta arme!

Nu ai motive,

Doar apa te poate alunga,

Mâțele mov iau purgative

Dar se împrăștie, e altceva!

Telefonul e ros,

De șoareci pierduți

Și trăznete încă așteaptă pe buze

Două dude tac, eu nu mai am frunze...

O toamnă cu soare scutură roua,

Dar iarba nu vrea chiar acum

O mare, ești moartă?

De nu, am doar sare

Și un colac de rămas bun!

Te ating printre stânci

Cu palme zgâriate,

Cu coșuri de mure

Ce încă nu-s negre

Ultimii ani au fost doar o noapte,

Cu stele diverse și lună pitică...

Dă-mi doar o umbră să mai caut

Într-un ocean un strop de vin pierdut

Și toate zânele din lume

Îți vor șopti ce n-ai crezut!

001.191

Țenche Mircea. “Soapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/14095104/soapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.