Poezie
Cerul alb
1 min lectură·
Mediu
În cerul alb eu te-am găsit
Și te-am purtat pe-un fir de rouă
Căci te-am visat la nesfârșit
Cum disecai luna în două.
Pășeai încet printre comete
Cu coada plină de scântei
Iar gândurile-mi erau bete
Căci nu știam dacă tu vrei.
Să vii cu mine printre ape,
Să vezi pădurile de stuf
Și pe o barcă să spui poate
Vrei să-mpărțim același puf...
Un val rebel ne legăna
Cu gândul doar la o sirenă.
Tu nu erai sirena mea,
Curgeai de zor în a mea venă.
Cu timpul atârnat în cui
Eu ți-am propus să te pictez,
Să fii tabloul orișicui,
Căci sufletul eu ți-l păstrez.
Cuvinte grele au rămas
Să se scufunde împreună,
Eu am doar limbă, tu ai ceas
Și amândoi avem o mână!
Dacă nu crezi că te-am găsit
Și toate aste-s o poveste,
Eu voi visa la nesfârșit
La cerul alb fără de veste!
001.143
0