Stanica Ilie Viorel

“d” este o literă tastată la întâmplare; închizi ochii și amesteci un pic spațiul ca să dai întâmplării o șansă și uite, nimic deosebit. “copt, larg” sunt două cuvinte la întâmplare; poți

Omenirea se află la momentul la care este nevoită să recunoască că legile guvernării sale impuse uneori prin forță și brutalitate, alteori prin manipulare sau constrângere, dar de cele mai multe ori

Numele. Îl spui și îl auzi de atâtea ori! Uneori, te întrebi de ce porți acest nume. Poate ar fi bun un ritual, ceva, când să îți alegi numele. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, ar fi un obicei

(cel mai) frumos gest pe care îl poți face scriitorule, după ce toți te-au uitat, să revii într-o altă viață. pui cărțile tale într-un cufăr… te așezi și citești tot ce au scris alții.

ce este fericirea pentru tine? o fi împletirea unor cuvinte bine aranjate, ori doar gândurile care te pătrund în timpul cât reușești să zbori, chiar și numai dacă zborul tău este o cădere. poate

- astăzi, la dezbaterea liberă, vi s-a reproșat că sunteți vechi, că aveți o gândire ca în urmă cu 100 de ani. nu v-a deranjat? - m-a deranjat. m-a deranjat că sunt atât de nou, că nu gândesc

ce-i apa-n cascade? un strigăt de jale, un strigăt de joacă? o fi punctul culminant după ce s-au mângâiat o vreme, în dragoste, pământul și râul fără o coastă. știu că prelungirea

Suntem făcuți să ducem cu noi obiceiurile. Iar noi, ăștia cărora pământul le-a fost luat și pus la grămada Colectivului, avem obiceiuri mai greu de înțeles de cei din generația de după

ești atât de uimit despre lume nu știi nimic te-au năpădit întrebările de mic omul spune nu pot și nu spune asta ca pentru sine, o spune vehement, până când acel nu pot devine un nu se

cum să lași învelișul crud? - eu plâng, tu plângi… crucea ne separă. acum știu de ce nu citesc ce au scris alții pe pietre. nu vă lăsați înșelați, nu citesc nici ce au scris alții pe…

în magazinul meu vând păpuși nemachiate, uitate găsite-n talcioc, aproape dezbrăcate le trec prin fum de zahăr ars să le-ndulcesc, să le amintesc despre zâmbetele pierdute prin debarale azi

La început de guvernare iată Eu doar atâta cer si vreu Azi împarțeala să se facă Platită însă-n leul greu

dacă el minte vă mint și eu Iulică a fost al patrulea născut viu, înaintea lui, doi, s-au dus devreme sora lui, mai mare, căuta să piară ca și când moartea făcuse obicei din a lua copiii ăia,

uneori, timpul, îmi umblă ca o așchie prin gânduri are o poftă mișelească să-mi pocească zâmbetele, să le izbească până la năucire prefăcându-le-n lacrimi ai crede că toate șoaptele alea, “te du,

cat un pas peste doua vieti dintr-o liniste a mea intr-un chin vesnic uneori viata pare atat de scurta alteori atat de lunga cat un purgatoriu si nu mai vine iertarea in venele mele curg

nu știu să citesc printre rânduri și nici să scriu printre rânduri, nu știu mie să-mi spuneți clar, când vine sfârșitul ăla? că eram mic și știam că suferințele vieții n-or să mă doară. “dați,

Daca te-as invita la o calatorie printre nori si ne-am rataci unul de celalalt ai stii sa ma regasesti cautand norul care plange? Daca ne-am pierde fire de nisip prin dunele desertului ai

mi- am luat copilul de mână și l-am urcat în trenul acestor vremuri în care nu-ți mai iei geamantanul cu tine să nu stai 12 ore în picioare; nu-ți mai pui conservele cu fasole în rucsac și

devine tot mai greu să poți vorbi cu o floare sau cu un pom chiar și cu rândunica nici nu mai răspunde la salut bănuiesc că-i a mai mică o știu de astă toamnă când arăta la fel ca mă-sa

se scurge lin o melodie acorduri (deloc întâmplătoare) se leapădă mirajului - de unde vine? poate e cântecul acela prins de tavan. de unde priveam așa se vedea și rănile (chestiuni

acolo unde singurătatea plutește peste buclele aurii ale nisipului mângâiat de valuri, la apus, îți lași semnul trecerii alunecos, vântul îl șterge, răbdător și neîncetat alături, în

pastila care ne convine nouă nu mai conține niciun miligram de identitate și asta-i bine ne posomorâm atunci când realitatea ne vine izbitor de real (plastic un fel de pleonasm admis) drept în

Momentul aderării a trecut...trăiască Aderarea! Să ne pregatim cu abilitate pentru momentul dezmembrării!!!

fără oase-s și tot nu pot să zbor. de ce? de gol. dar pasărea cu oasele-i goale, de ce zboară? e întreagă. întreagă-i și-o aripă ruptă! oasele-s pline cu durere. și omul? un suflet frânt