Sonetistul de trotuar - abordări
Într-o după-amiază de vară, Narcis Bădărescu și-a fixat ochelarii de soare pe frunte (că tot era umbră în parc) și s-a pregătit să abordează prima țintă: Soneata, o domnișoară cu părul
SVStanica Ilie ViorelSonetistul de trotuar
Narcis Bădărescu nu trece strada. Nu pentru că n-ar putea. Ci pentru că, în opinia lui, străzile ar trebui să se mute sub pașii lui. „Eu nu traversez, eu inspir asfaltul să se reconfigureze,” spune
SVStanica Ilie ViorelValea cu mărăcini
- Florino, să te duci să iei droaga de la Ioana că mâine e târg la Drăgănesti, poate vindem bobocii ăia. Ioana, tușa de pe partea mamei, fata a mare a lui tataie și a mamaiei, era ceva mai
SVStanica Ilie ViorelRoman din roman (I- fragment)
Numele. Îl spui și îl auzi de atâtea ori! Uneori, te întrebi de ce porți acest nume. Poate ar fi bun un ritual, ceva, când să îți alegi numele. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, ar fi un obicei
SVStanica Ilie ViorelIerbar- plantă la dosar
Se crapă de ziuă. Nici nu știu dacă să mă bucur sau nu. Început de an, început de zi, noi speranțe. Am încercat întreaga noapte să dorm. Gândurile se înfășurau în jurul meu precum o sârmă ghimpată.
SVStanica Ilie ViorelCum s-a născut fiscul
S-a întâmplat în vremurile de demult, pe când lumea trăia mai domol şi mai curat. Dar s-a întâmplat! Povestea spune că într-un sat trăiau, printre alţii, un agricultor, un crescător de animale, un
SVStanica Ilie ViorelRăvașul
- "Dumnezeu este o femeie perfidă”. - De ce spui asta!? - Nu o spun eu. Pe răvașul meu asta scrie. Venea o vreme când fiecare își primea răvașul. Era un sul de hârtie pe care era scris ceva; de
SVStanica Ilie ViorelUltima dorință
Pe insula aia se murea aiurea, și cu rost și fără rost. Alandala. Ca pe la noi. Dar ce era fain acolo, era că fiecare alegea cum să fie îngropat. Se făcea, o dată la câte un lot de muritori, o
SVStanica Ilie ViorelUltimul cuvânt (fragment V, final)
Prea multă singurătate în această cupolă. Poți întâlni atâția oameni dar, fără să poți interacționa cu ei, parcă ai fi singur. Și ei, ceilalți, sunt doar niște umbre. Cum ai putea planifica ceva
SVStanica Ilie ViorelUltimul cuvânt (fragment IV)
Când își ridică capul de pe masă, pentru o clipă a avut sentimentul că nu recunoaște nimic din jurul său. Apoi, privind mesele alea înșiruite pe trei rânduri, camera cu tavanul înalt, ferestrele…își
SVStanica Ilie ViorelUltimul cuvânt (fragment III)
“S-au rupt izvoarele ploilor în părțile astea” își spuse în timp ce își turna cafeaua în cană, privind pe fereastră la stropii mărunți care, dincolo de cenușiul locurilor, păreau mai degrabă veseli.
SVStanica Ilie ViorelUltimul cuvânt (fragment II)
Locuia într-o garsonieră dintr-un cartier la marginea orașului. Un cartier sărăcăcios ca arhitectură, dar liniștit. Alesese locul mai mult pentru că în apropiere era un parc vechi în mijlocul căruia
SVStanica Ilie ViorelUltimul cuvânt (fragment I)
ULTIMUL CUVÂNT cupola autor: Tego În cocon, nimfa trăia cea mai confortabilă tăcere. Ar fi putut alege veșnicia, dar și-a dorit uimirea. Şi atunci a auzit prima bătaie din aripi... Şi
SVStanica Ilie ViorelSă se dea cu porția, să ajungă la toți
Suntem făcuți să ducem cu noi obiceiurile. Iar noi, ăștia cărora pământul le-a fost luat și pus la grămada Colectivului, avem obiceiuri mai greu de înțeles de cei din generația de după
SVStanica Ilie Viorel1990 (II)
Dacă ai fost în stare ai ajuns în clasa a XII-a. Dacă nu… nu înseamnă, neapărat, că n-ai fost în stare. Eu am avut șansa asta. Chiar nu știu de ce, sau cum, dar așa s-a întâmplat. Nu că aș fi fost în
SVStanica Ilie Viorel1990 (I)
Dacă nu s-ar lăți, lumea asta ar putea locui pe acoperișuri. Ar pleca pe tocuri joase să-și cumpere inimi de la magazinul din colț. Cumva, ar ști să zâmbească și-ar pune la tombolă îmbrățișarea, la
SVStanica Ilie ViorelSpoveșenia
Satul ăla are o biserică. Și biserica aia are un preot. Și preotul are o nevastă...și doi copii -un ficior și o fată. Fata, ca fetele, vorbea și ea de vreo patru ani cu un ficior - băiatul
SVStanica Ilie ViorelLacrima din piatră
Se așezase acolo, între cei ca el. Sau cel puțin așa credea. Erau toți niște „frânturi de spirite” ,după cum li se adresase Acela, atunci când ei rătăceau prin Sferă : „Voi, frânturi de spirite,
SVStanica Ilie ViorelCupola
Dimineața asta s-a trezit cu sentimentul că este înșelat.Aceeași senzație care îl apasă de o vreme.Simte că este aproape de capătul unui drum pe care a pornit inerțial, de pe vremea când nici măcar
SVStanica Ilie Viorel