Arșiță
în flăcări o roată pe cerul ce astăzi e vatră aruncă pe toate cu ură pufnind uscate flăcări pe gură pomul se uscă frunza îi moare iar râul pietrind înghite izvoare sub plaga
SVStanica Ilie ViorelTrezire
în strânsoarea iernii apele nu dorm nici visează doar stau mai aproape celulele toate în trupul de gheaţă aşteptând topirea nu-i o despărţire nici ardere sub primul soare unde îşi prind
SVStanica Ilie ViorelScara
acesta-i locul privirilor din urmă trepte spre zidurile unui alt hotar fără ferestre rostuite de unde nu vei reuși să mai vezi depărtările aprinse-n roşul soarelui târziu dincolo-i alt
SVStanica Ilie ViorelVibrații
am tăcut înainte de a încheia spusele înainte de a transforma gândul în cuvinte alegând spațiile dintre toate acestea unde stau nepătrunse toate cele despre care ar fi de aflat între
SVStanica Ilie ViorelÎnălțare
mă prind fluture ce sunt cu mâna stângă apăsând sub bătăi adânci aerul cu dreapta presărând praful de zbor din ce-am cules pe firul de aur deșirat din aripi de mamă uite-l, copilul
SVStanica Ilie Vioreldiscret
floarea privind cerul uită de sine văruiește locul-n petale plutind pe iarbă cu blândețe se-așază povestea prinsă-n parfum
SVStanica Ilie ViorelRefugiu
pentru un zâmbet în plus o mamă neplânsă un tată netăcut dăm fructele toate și ne mutăm în pustiu păstrând doar lemnul pentru cruci oare cui ar folosi primul drum pe mare înconjurul
SVStanica Ilie ViorelComplicitate
de nicio durere nu-i săpat adâncul mângâiere un fir de izvor pe lângă o stâncă sărutul îi rămâne drept urmă de nicio tulburare nu-i pătruns răsăritul uimire o trestie tremurândă taie
SVStanica Ilie ViorelChemare
s-a sfârșit? dar când? aceleași cercuri corbii desenează și-n umbră plopii par la fel așa... priviți mai de departe dar când te-apropii îi vezi trântiți prin iarbă sunt pe ramuri
SVStanica Ilie ViorelCiob
despre toate câte s-au zis eu nu am aflat nimic și nimic nu știu despre toate câte au fost din punct am plecat și-n punct am ajuns fără vreo cale, fără regăsire eu sunt din toate doar un fir de
SVStanica Ilie ViorelVenirea ploii
norii basma protectoare între soare și pământ se-adună stăpânind cerul apoi amestecați și sătui de ei înșiși se-împrăștie stropi ori, poate, se întâmplă exact invers dintre toate
SVStanica Ilie ViorelLumânări verzi
cum poate să ardă inima? întreabă copilul norii de fum își desenau șevalet cerul fragil inimile ardeau durerea sfidând iar noi copii pierduți printre umbre strângeam în pumni frunzele
SVStanica Ilie ViorelMoarte banală
răsucit ca un burghiu prins între fiare aș muri liniștit dacă n-ar părea o banalitate caut ceva poetic memorabil prin ploaia de stele mai zăbovesc până va cădea și ultima metalul fără
SVStanica Ilie ViorelO altă primenire
ne împotriveam zorilor ca unui pictor grăbit ce trasa culori crude peste somnul nostru aerul intrând pe furiș ne dezvelea de umbre și râdea pe când noi ne ascundeam de ochiul soarelui
SVStanica Ilie ViorelPrimenire
mă împotriveam zorilor... şi aerului ce pătrundea încăperea furând somnul până când se cuibărea lângă mine şi ne-ascundeam de ochiul soarelui râzând de el cum rămânea cu privirea
SVStanica Ilie ViorelFrânturi
trecutul de care fugi privește-l cum se ridică și încolțește sub tencuiala tot mai fisurată gol peste alt gol un zid spre care alergi izbindu-l fără să te zdrobească te cuprinde precum
SVStanica Ilie ViorelTăcere
taci și porți gândurile pentru care nu ai găsit cuvintele potrivite lăsând semn o scrijelire amăgire c-ar folosi cuiva prezența ta firul de iarbă pe care-ai călcat a știut să se înalțe
SVStanica Ilie ViorelDor
strada pustie curțile goale în vis eu fugeam... presar la porțile deschise câte un început de rugăciune (aşa a fost de fiecare dată când mă rugam, mă prindeam în povestea icoanelor şi-n
SVStanica Ilie ViorelAdemenire
sorbită-i viața în setea de a fi şi-n fiecare picătură-i regăsirea s-au înălțat salcâmii roiuri de flori își poartă mândre pălării de soare tot mai aproape de cer parfumul ne este
SVStanica Ilie Viorelprimăvară uitucă
copacul n-a mai înfrunzit de trist că-n dar, inel, nu a primit ... nopţile de iarnă au cam trecut se risipesc şi visele cu murmur de pădure cu ale lor poveşti despre flori purtate-n
SVStanica Ilie ViorelTopeală
vântul tace, cântă iarna se aude prin fereastră cum vibrează-n doru-i alb fagul ce trosnește-n vatră se preschimbă în fecior trup de fum topește-nghețul dănțuind cuceritor martor fără
SVStanica Ilie ViorelOraşul capcană
acesta-i orașul ruinelor un loc deșertat unde totul se sfârșește pământul însetat îşi leapădă trupul se preschimbă în praf în spatele ferestrelor se strecoară prin umbră chipuri închise
SVStanica Ilie ViorelUn nou univers
să-mi spui, tu cum vezi iubirea? dar... ce-ţi veni!? a spus cineva că iubirea este un punct care explodează din când în când şi dă viaţă universurilor aşa, şi? eu o văd de parcă toată lumea
SVStanica Ilie ViorelCălătorie în tăcerea existenţei
când toate dorm pe-afară şi toate dorm în mine mă preumblu cuminte, în somn, printre morminte îi trag de mânecă pe cei nesătui de odihnă, să ne mai spunem o dată despre ce-a fost şi dacă îmi
SVStanica Ilie Viorel