Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@stanica-ilie-viorelSV
Stanica Ilie Viorel
@stanica-ilie-viorel
Poezie

Oraşul capcană

te uită-n jur

1 min lectură·
Mediu
acesta-i orașul ruinelor
un loc deșertat
unde totul se sfârșește
pământul însetat îşi leapădă trupul
se preschimbă în praf
în spatele ferestrelor
se strecoară prin umbră
chipuri închise
într-o poveste nescrisă
siluete ademenitoare
marionete cu zâmbete false
sugrumate de sfori
pânze pictate acoperă fațade
îngeri protectori veghează pe la colțuri
doar trucuri în culori vii
iluzia unei siguranțe amăgitoare
dacă ai venit n-ai să mai pleci
e scris în inima orașului pierdut
vei fi prins în scorbura fără ieșire
ca o muscă în plasă
himeră tărâmul acesta bântuit
în care visurile se destramă
hergheliile cutreieră
dar nimeni nu scapă din vrajă
05901
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
101
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

Stanica Ilie Viorel. “Oraşul capcană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/poezie/14187618/orasul-capcana

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Ș
șters
un loc deșertat
unde totul se sfârșește

devine

un loc unde totul
se sfârșește

asta fiindcă dacă te referi la ruine, e suficient

plus că scapi de rima aceea dintre deşertat şi însetat, dar şi de excesul adjectival

poemul pot spune că mi-a plăcut, dar îi voi lăsa pe alţii să analize
0
@stanica-ilie-viorelSV
Stanica Ilie Viorel
la deşertat nu renunţ chiar dacă produce ambiguitate,
pentru mine este sensul de la care porneşte ideea: deşertat- golit de conţinut, oraşul (orice ar reprezenta el) văzut ca un vas

pământul poate deveni praf şi renunţând la însetat, ca să scap de rimă,
dar s-ar pierde imaginea de uscat, secetos...

poate fi setos...văd eu, sometime :)

mulţumesc!
0
@cont-sters-2743Ș
șters
fiindcă prin deşertare, un sac sau un recipient nu mai conţine nimic. Iar tu ai nişte ruine. Şi mai şi spui că totul se sfârşeşte, cu toate că ruinele mai poartă în ele amintiri preţioase, vestigii, rămăşiţe ale trecutului. Iar mai încolo, chiar şi nişte ferestre, picturi, îngeri. Iat mai jos spui că oraşul e de fapt pierdut, dar de fapt e bântuit sau circulă nişte herghelii pe acolo. Mă rog, sunt alegerile tale, aceste complicaţii şi ambiguităţi, aceste treceri d ela o stare la alta, de la o viziune la alta, e felul în care apar lucrurile în mintea ta, în sufletul tău. Poate că asta ai vrut tu să arăţi, neclaritatea, confuzia, amestecul. Şi cine aş fi eu să judec aceste lucruri care se întâmplă în tine? Prin urmare, analizez doar calitatea mesajului şi a limbajului poetic. Numai de bine!
0
@stanica-ilie-viorelSV
Stanica Ilie Viorel
pot fi pe lângă conţinut, reziduri
şi atâtea apariţii...

să ne imaginăm (comparaţia mi-a venit acum, dar plecând de la viziunea iniţială conform căreia oraşul poate întruchipa orice) că oraşul acela ar fi un... atelier literar.

mulţumesc pentru interes, util pentru mine
0
@cont-sters-2743Ș
șters
nu m-aş fi gândit niciodată la aşa ceva, fiindcă nu m-am uitat deloc la indiciul din subtitlu. Acum, după ce ai devoalat unul dintre sensuri, totul se leagă. Totuşi, mie îmi pare bine că l-am interpretat din celălalt punct de vedere, cu respect pentru simţămintele autorului. Ştii vorba aia, unde dai şi unde crapă... Oricum, ai fost generos când ai folosit termenul Oraşul. Mai degrabă un Las Fierbinţi::)))
0