Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

bună dimineața!

anotimpului de-o zi

1 min lectură·
Mediu
cât de repede a împietrit vârtejul în care zâmbetele se lipeau în alb negru! doar ochii luminau culori peste timp, azi toate în nuanțe galbene, înțepenite în structuri arhitecturale autoimune. ce anotimp este ziua în care funiile verzi te-mping înapoi? un fel de dimineață în care îți spui “azi beau un ceai de mușețel, că sunt mic” și-apoi iei un băț și mâni către zare o turmă de umbre; în desagă îți pui doar atât: o carte, un plop și doi salcâmi. pe deal, pe-o palmă de trifoi, te faci că citești, dar tragi cu urechea la cearta ciocârlanilor - cu unul ții, pe altul îl iubești. e anotimpul zilei de pământ în care, ai sădit demult, demult sămânța dorului. eu tac, tu cânți, tu cânți, eu te ascult…
056
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
129
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Stanica Ilie Viorel. “bună dimineața!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/jurnal/14170155/buna-dimineata

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOA
Distincție acordată
o imagine a cuprinsului! Parcă și zăresc toate umbrele mișcătoare peste care calci, urzite de soare și lumină peste policandre de copaci, rotiri de aripi în aer, fâlfâirea ierbii, inspirând mirosul salcâmilor, chiar și umbrele de coline ori dâmburi. Un peisaj de invidiat!
Ei bine, în contextul amintirilor și al trăirilor, o zi poate încăpea cele patru anotimpuri.
zodiacal, e anotimpul zilei de pământ...
Frumos!
0
@maria-elena-chindeaMC
de-a ne îmbrăca în păduri care să ascundă fabuloasa faună de ochiul răpitorilor umani. Acolo, cântecul omului care respectă viața în toate manifestările ei, se poate desfășura divin, pământul poate celebra refacerea legăturii omului cu mama natură, deteriorată grav de omul-orașului, deposedat dramatic de forța vitală a pământului!
Mi-a plăcut cum ai punctat una din multele tare ale societății moderne!
Frumoasă celebrare în cântec a mamei Geea!
0
@george-pasaGP
Distincție acordată
George Pașa
Un text construit din flash-uri de memorie bine realizate artistic. Finalul e bun, însă, pe la jumătatea textului, treci de la o tonalitate melancolică la una șugubeață („azi beau un ceai de mușețel, că sunt mic” ). Nu spun că e rău neapărat.
Paradoxul este - știu că ți s-a mai spus de către Bogdan - că nu ai răbdare să continui în aceeași manieră în care ai început un text. Aici vedeam un text mai amplu. Așa am simțit. Spun asta nu fiindcă aș fi un iubitor al logoreii întinse pe n pagini, dimpotrivă. Chiar și pentru textele mai scurte îți trebuie multă răbdare. Îți spun din experiență că acestea se scriu, uneori, mai greu decât un text amplu. Și nu pentru că aș fi „un maestru al sublimării”, cum m-a poreclit, cândva, Liviu Nanu.
Oricum, pentru imaginile surprinzătoare din primele 10 versuri îți acord o steluță de încurajare.
0
@stanica-ilie-viorelSV
la eternitate n-ai vrut bilet, acu’ mi-ai prins floare de mușețel la text

despre ceea ce spui, zic
mulțam pentru sfat.

să mai treacă un anotimp, mă fac mărișor- cârlan în ale poemelor, și le-oi trudi.

ai ochi bun!


0
@dragos-visanDV
Distincție acordată
Dragoș Vișan
"Zâmbetele se lipeau în alb-negru". Poem de cutreierat spațiul naturii, cu merinde învelite și-n cârpă, și-n foi. Mă întreb dacă Badea Cârțan citea sau nu doar Biblia. Cred că totuși citea mult din ce aducea românilor săi. Totuși era un Moș Crăciun bibliofil.
0