Jurnal
eternitatea e un loc strâmt
1 min lectură·
Mediu
tălpile nu-s proaste
- uite așa vine un gând despre care crezi că-i al tău,
dar e al pământului rece pe care pășești
și îl auzi spus de tălpi.
oricum, ești melcul uman
cu dâra lui lăsată pe așternuturi și-apoi,
prin lumea toată,
căutând pe la talcioc
o eternitate,
uitată.
că despre asta e toată goana!
azi nu-i loc pentru toți-
nici în nori,
nici în hău;
de la adam și până acum
s-au ocupat toate locurile.
și dacă nu moare vreunul…
0191.830
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stanica Ilie Viorel
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Stanica Ilie Viorel. “eternitatea e un loc strâmt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/jurnal/14170055/eternitatea-e-un-loc-stramtComentarii (19)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVam eu o cunoștință, bișnițar cu SRL, pentru steluța oferită, îți pun o vorbă bună:)
PS- stocul este limitat. Primul venit, primul servit.
Nu fiți zgârciți! Puneți steluța pentru eternitate.
PS- stocul este limitat. Primul venit, primul servit.
Nu fiți zgârciți! Puneți steluța pentru eternitate.
0
CȘDistincție acordată
Ilie, ai zis pământ rece ... pentru mine pământul e gras,
văd de prisos rece,
poate în mom când l-ai scris, așa a fost starea ...
...”și dacă nu moare vreunul… ”
bună întrebarea ...
(nu asta vrea știința, - noua religie) să nu mai muirm,
:)
văd de prisos rece,
poate în mom când l-ai scris, așa a fost starea ...
...”și dacă nu moare vreunul… ”
bună întrebarea ...
(nu asta vrea știința, - noua religie) să nu mai muirm,
:)
0
LMrenunța la primul vers, sau la ”proaste”. Aș lăsa poemul să înceapă de la ”vine”. Părere personală.
0
SVîl las rece până prinde bujori în obrăjori
mulțam pentru steluță
am promis, deci, pun o vorbă bună și pentru tine. să prinzi loc în eternitate.
mulțam pentru steluță
am promis, deci, pun o vorbă bună și pentru tine. să prinzi loc în eternitate.
0
SVda’ tu ai chef de gâlceavă!?
da’ ce ai tu cu tălpile mele? și nici n-ai dat steluță! că parcă de la tine dai.
no, apăi nici nu îți fac rost de bilet…
***
e o variantă bună interpretarea ta. ar fi de luat în considerare. deocamdată o las pe tălpi, pentru că de acolo mi-a pornit ideea- tălpile goale pe pământul rece, ar spune ele ceva, da’s proaste.
apoi mi-am zis: nu! tălpile nu-s proaste! că d’aia e vorba aia: - revino cu tălpile pe pământ.
și dacă nu-s proaste, ia să o zic la toată lumea.
da’ dă nu crezi, după paranteza asta că mi-a trecut necazu’ pe tine
da’ ce ai tu cu tălpile mele? și nici n-ai dat steluță! că parcă de la tine dai.
no, apăi nici nu îți fac rost de bilet…
***
e o variantă bună interpretarea ta. ar fi de luat în considerare. deocamdată o las pe tălpi, pentru că de acolo mi-a pornit ideea- tălpile goale pe pământul rece, ar spune ele ceva, da’s proaste.
apoi mi-am zis: nu! tălpile nu-s proaste! că d’aia e vorba aia: - revino cu tălpile pe pământ.
și dacă nu-s proaste, ia să o zic la toată lumea.
da’ dă nu crezi, după paranteza asta că mi-a trecut necazu’ pe tine
0
ZADistincție acordată
Un poem adânc. Merge până în adâncurile ființei. Mă duce cu gândul la vorbele poetului Horatius: “Non omnis moriar”. La urma urmei, suntem nemuritori sau cel puțin lumina din noi este. Important e să strângem cât de multă lumină putem (pe acest pământ) și când ni se oferă ocazia să o dăm mai departe. Așa văd eu comunitatea ideală, inclusiv cea poetică.
Lumină din lumină, lumină pentru lumină.
Lumină din lumină, lumină pentru lumină.
0
LADistincție acordată
Pentru ca imi place. Prima strofa e geniala. Mi a murit laptop, stau pe telefon, dar nu pot sa nu remarc acest poem . Cu gandul pamantului m ai cucerit ?
0
OADistincție acordată
nu cumva ți-ai pus tălpile pe care le-am pierdut eu?!
Glumesc. Aici este poezie curată! Pornind de la titlu, care este cuceritor, și până la talpa acesteia și aș zice până la talpa oricărui adam muritor de rând!
Glumesc. Aici este poezie curată! Pornind de la titlu, care este cuceritor, și până la talpa acesteia și aș zice până la talpa oricărui adam muritor de rând!
0
SVvorbesc cu omu’ meu să mai caute ceva bilete, că-s căutate
un loc aveți în eternitate
(de nu mai sunt bilete, scrieți o carte)
vibrați, vibrați… ăsta-i secretul!
mulțam.
un loc aveți în eternitate
(de nu mai sunt bilete, scrieți o carte)
vibrați, vibrați… ăsta-i secretul!
mulțam.
0
DVDistincție acordată
Bun poem. E pe tema neeternității și a morții ca timp probabil, pe care tălpile goale l-ar simți. Cititorul e lăsat ori condus de eul poetic să gândească și altele, printre rândurile textualității ultime: urmele noastre se depun undeva cândva.
0
SVpun vorbă să se deschidă porțile alea mari
loc și pentru tine
și uite cum, încet, eternitatea devine o stare de spirit.
încă un pas și îi vom controla spațiul
măcar și așa, ca atunci când încercăm, cu talpa, gheața, să știm dacă se rupe ori ba
ți-am pus și ție o vorbă bună, mai sunt câteva bilete
loc și pentru tine
și uite cum, încet, eternitatea devine o stare de spirit.
încă un pas și îi vom controla spațiul
măcar și așa, ca atunci când încercăm, cu talpa, gheața, să știm dacă se rupe ori ba
ți-am pus și ție o vorbă bună, mai sunt câteva bilete
0
DVUau, mersi. Nu vreau la casete, în urne, ca în Spania. Vreau la comună. În Groapă! Executat de ocupații cât mai multe. În groapa cu lei, ca Daniel!
0
LN0
SVcu varianta versului pe care o simți alături îți pun o vorbă bună, dar (că mereu e un dar) în bagaj nu mai e loc și pentru regrete
rămâne între noi
eternitatea mi-a șoptit,
pentru cei în care emoția e vie, găsește loc
rămâne între noi
eternitatea mi-a șoptit,
pentru cei în care emoția e vie, găsește loc
0
GPPoate că tot ce s-a spus aici s-ar reduce la „vânare de vânt”.
Nu noi alegem eternitatea, ci ea ne alege pe noi. Dacă ne alege, desigur.
Avea dreptate Shakespeare: „Mult zgomot pentru nimic.”
Nu noi alegem eternitatea, ci ea ne alege pe noi. Dacă ne alege, desigur.
Avea dreptate Shakespeare: „Mult zgomot pentru nimic.”
0
SVși tu cauți gâlceavă?
să știi că aveam bilete și din partea organizatorului
deci, puteai primi unul pe care ar fi scris eternitatea numele tău
da’ eu nu mai pun vorbă bună pentru tine că mă încurcași cu Sakespeare care, stă la lojă.
să știi că aveam bilete și din partea organizatorului
deci, puteai primi unul pe care ar fi scris eternitatea numele tău
da’ eu nu mai pun vorbă bună pentru tine că mă încurcași cu Sakespeare care, stă la lojă.
0
MCîn care se zbate oceanul să se elibereze! Îmi plăcură tare tălpile tale, îmi amintiră de Socrate cu al său celebru „știu că nu știu nimic” spus în timp ce ronțăia boabele de năut ale nemuririi! :) Nu-s cârcotașă, da crez că suntem eternitatea însăși și toată goana este să ne vedem propria identitate! Măcar ca fii ai eternității să strigăm într-un final: esteeee! Principiul e sfânt (ni lo zâs și Iisus prin nenumărate pilde acu vreo 2000 de anișori): ce naște din pisică șoareci mănâncă! Goana e să cunoaștem „pisica” ca să ne conștientizăm natura!
Fabulos poem - aș da și eu steluță da n-am în raniță bastonul de mareșal! :)
Mai e vreun belet șî pentru mine?
Fabulos poem - aș da și eu steluță da n-am în raniță bastonul de mareșal! :)
Mai e vreun belet șî pentru mine?
0
SVconform propriei tale teorii ești eternitatea
dacă se dovedește contrariul, nu pot să îți dau bilet fără steluță
dar știu cum facem, te iau clandestin, cu mine, te ascund în bagajel- până trecem puntea, te prefaci într-o poezioară- o singură condiție se impune ca planul să fie perfect: să fac și eu rost de un bilet.
mulțumesc pentru cuvinte și aprecieri
dacă se dovedește contrariul, nu pot să îți dau bilet fără steluță
dar știu cum facem, te iau clandestin, cu mine, te ascund în bagajel- până trecem puntea, te prefaci într-o poezioară- o singură condiție se impune ca planul să fie perfect: să fac și eu rost de un bilet.
mulțumesc pentru cuvinte și aprecieri
0
Am lecturat cu plăcere!