eternitatea e un loc strâmt

am eu o cunoștință, bișnițar cu SRL, pentru steluța oferită, îți pun o vorbă bună:)

PS- stocul este limitat. Primul venit, primul servit.
Nu fiți zgârciți! Puneți steluța pentru eternitate.

renunța la primul vers, sau la ”proaste”. Aș lăsa poemul să înceapă de la ”vine”. Părere personală.

îl las rece până prinde bujori în obrăjori

mulțam pentru steluță
am promis, deci, pun o vorbă bună și pentru tine. să prinzi loc în eternitate.

da’ tu ai chef de gâlceavă!?
da’ ce ai tu cu tălpile mele? și nici n-ai dat steluță! că parcă de la tine dai.
no, apăi nici nu îți fac rost de bilet…

***

e o variantă bună interpretarea ta. ar fi de luat în considerare. deocamdată o las pe tălpi, pentru că de acolo mi-a pornit ideea- tălpile goale pe pământul rece, ar spune ele ceva, da’s proaste.
apoi mi-am zis: nu! tălpile nu-s proaste! că d’aia e vorba aia: - revino cu tălpile pe pământ.
și dacă nu-s proaste, ia să o zic la toată lumea.

da’ dă nu crezi, după paranteza asta că mi-a trecut necazu’ pe tine

vorbesc cu omu’ meu să mai caute ceva bilete, că-s căutate

un loc aveți în eternitate
(de nu mai sunt bilete, scrieți o carte)

vibrați, vibrați… ăsta-i secretul!

mulțam.

pun vorbă să se deschidă porțile alea mari
loc și pentru tine
și uite cum, încet, eternitatea devine o stare de spirit.
încă un pas și îi vom controla spațiul
măcar și așa, ca atunci când încercăm, cu talpa, gheața, să știm dacă se rupe ori ba

ți-am pus și ție o vorbă bună, mai sunt câteva bilete

Uau, mersi. Nu vreau la casete, în urne, ca în Spania. Vreau la comună. În Groapă! Executat de ocupații cât mai multe. În groapa cu lei, ca Daniel!

cu varianta versului pe care o simți alături îți pun o vorbă bună, dar (că mereu e un dar) în bagaj nu mai e loc și pentru regrete

rămâne între noi
eternitatea mi-a șoptit,
pentru cei în care emoția e vie, găsește loc

Poate că tot ce s-a spus aici s-ar reduce la „vânare de vânt”.
Nu noi alegem eternitatea, ci ea ne alege pe noi. Dacă ne alege, desigur.
Avea dreptate Shakespeare: „Mult zgomot pentru nimic.”

și tu cauți gâlceavă?
să știi că aveam bilete și din partea organizatorului
deci, puteai primi unul pe care ar fi scris eternitatea numele tău
da’ eu nu mai pun vorbă bună pentru tine că mă încurcași cu Sakespeare care, stă la lojă.

în care se zbate oceanul să se elibereze! Îmi plăcură tare tălpile tale, îmi amintiră de Socrate cu al său celebru „știu că nu știu nimic” spus în timp ce ronțăia boabele de năut ale nemuririi! :) Nu-s cârcotașă, da crez că suntem eternitatea însăși și toată goana este să ne vedem propria identitate! Măcar ca fii ai eternității să strigăm într-un final: esteeee! Principiul e sfânt (ni lo zâs și Iisus prin nenumărate pilde acu vreo 2000 de anișori): ce naște din pisică șoareci mănâncă! Goana e să cunoaștem „pisica” ca să ne conștientizăm natura!
Fabulos poem - aș da și eu steluță da n-am în raniță bastonul de mareșal! :)
Mai e vreun belet șî pentru mine?

conform propriei tale teorii ești eternitatea
dacă se dovedește contrariul, nu pot să îți dau bilet fără steluță
dar știu cum facem, te iau clandestin, cu mine, te ascund în bagajel- până trecem puntea, te prefaci într-o poezioară- o singură condiție se impune ca planul să fie perfect: să fac și eu rost de un bilet.


mulțumesc pentru cuvinte și aprecieri