dragostea, trup de ape

ce-i apa-n cascade? un strigăt de jale, un strigăt de joacă? o fi punctul culminant după ce s-au mângâiat o vreme, în dragoste, pământul și râul fără o coastă. știu că prelungirea noastră are forma apei, că nu-i nevoie de trup, oricum, te văd pretutindeni. liniștite, apele își așează pletele pe mal și malul doarme și zâmbește în somn; că, de-am fi de lut și dragostea ar fi o apă, ne-am topi, am deveni noroi. chiar și așa am fi împreună până când apa nu va mai fi și noi am redeveni țărână. dar suntem din cuvânt șoptit, în zi de odihnă, fără trup; prin noi curge dragostea și arde, alunecă în toate formele, culminează-n cascade.