Poezie
eu tac, el spune
2 min lectură·
Mediu
“d” este o literă tastată la întâmplare;
închizi ochii și amesteci un pic spațiul
ca să dai întâmplării o șansă și uite,
nimic deosebit.
“copt, larg” sunt două cuvinte la întâmplare;
poți sta cu ochii deschiși,
dar închizi mintea.
nu-i ușor,
dar nici greu.
“cal, cartof, unde, picior, bine, vreme, avânt…”
până aici am reușit.
mintea tăcea,
aș fi putut continua,
dar undeva,
în capul pieptului,
împingea spațiul și întâmplarea, ceva.
un ceva cald, strâns
- ca atunci când stai cu genunchii adunați,
îmbrățișați de propriile mâini, sprijin pentru cap-
dar stăpân peste tot ceea ce sunt,
ceea ce am fost.
m-a îndemnat: scrie!
și-am văzut timpul fertil,
linia verde cărare, colțul lumii umbrite, soldații desculți alergau.
himere, mi-am zis.
or fi din vreun vis în care căutam
să înțeleg de ce lumea descântă fecioarele,
de ce copila femeie primește coroană de spini,
pentru o dragoste inocentă;
cum omul judecă acolo unde natura primește
și cum omul aplaudă acolo unde natura nu primește,
dar el a răzbit înfruntarea.
o fi poteca pe care n-am mai umblat
și-a înțelenit.
dar eu știu acum că drumul este numai de dus
și nu-i cărare.
în față iarba crudă pe care pun următorul pas,
în urmă iarba târzie stă să adoarmă
sub cântec de leagăn
și de bun rămas.
că atât mi-a fost deajuns,
cât să trec strada,
să văd dincolo de ziduri era lumină.
păstorii primeau cu binețe trecătorul din mine
și pașii mei mă duceau tot mai sus.
poate d’aia mi-a plăcut muntele
și stânca tăcută,
mai puțin zbuciumul mării.
au încercat în laț uneori să mă prindă,
le-am arătat drumul la vale și drumul la deal.
mulți au dezertat,
mulți m-au confundat cu locul
și-au trecut pe lângă mine.
au mărșăluit până li s-au tocit bocancii,
apoi au plecat, în tălpile goale, de unde au venit.
nu i-am mai văzut demult.
acum,
prind câte o literă la întâmplare,
două cuvinte,
un șir de alte cuvinte,
până când din capul pieptului îmi vine să spun.
și spun!
071.189
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stanica Ilie Viorel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 335
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 62
- Actualizat
Cum sa citezi
Stanica Ilie Viorel. “eu tac, el spune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/poezie/14172540/eu-tac-el-spuneComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVnu-i vreme de risipă:)
că, dacă noi din noi nu ne creștem, atunci cine?
biped fiind, îmi place să merg pe jos, că ce departe e de mers!
mulțumesc pentru cuvinte!
dacă tu ai simțit că textul merită să fie vizibil, primesc cu bucurie.
că, dacă noi din noi nu ne creștem, atunci cine?
biped fiind, îmi place să merg pe jos, că ce departe e de mers!
mulțumesc pentru cuvinte!
dacă tu ai simțit că textul merită să fie vizibil, primesc cu bucurie.
0
TDDistincție acordată
Lejeritatea cuvântului e la ea acasă!
Plăcut și bine reliefat!
Luminez
Cu dinceritate
același,
t.dume,
Plăcut și bine reliefat!
Luminez
Cu dinceritate
același,
t.dume,
0
SVmulțumesc, Teodor
0
MSnedumerit la cuvântul leaț- vei fi vrut să scrii laț?
leaț - am fost fugărit de câteva ori cu leațul...
laț - am știut să ocolesc lațurile, n-am intrat în capcană
citit cu plăcere, luminat de stele, la lumina... miezului nopții. Succes!
leaț - am fost fugărit de câteva ori cu leațul...
laț - am știut să ocolesc lațurile, n-am intrat în capcană
citit cu plăcere, luminat de stele, la lumina... miezului nopții. Succes!
0
SVleaț în sensul de laț
nici n-am mai verificat dacă firma este acceptată
știam, evident, de forma “laț”
dar, uzual, prin popor (ul) pe unde am umblat se spunea
“ia funia și fă colo in leaț”
dar observ că leaț are alt sens
corectez acum
mulțumesc!
nici n-am mai verificat dacă firma este acceptată
știam, evident, de forma “laț”
dar, uzual, prin popor (ul) pe unde am umblat se spunea
“ia funia și fă colo in leaț”
dar observ că leaț are alt sens
corectez acum
mulțumesc!
0
SVși ceea ce este amuzant (aș spune) e că pe aici (jud. Alba) se folosește frecvent “leaț” în sensul de bucată de lemn/ scândură
dar, se pare, sângele apă nu se face; în el purtăm izvoarele. am scris în graiul celor de prin Teleorman, unde am copilărit
copil fiind acolo eram acasă (chiar dacă născut și trăit în Hunedoara)
dar, se pare, sângele apă nu se face; în el purtăm izvoarele. am scris în graiul celor de prin Teleorman, unde am copilărit
copil fiind acolo eram acasă (chiar dacă născut și trăit în Hunedoara)
0
Tego, ești plin de întrebări, avid de cunoaștere, asta simt din textele tale.
cred că poți renunța la acele ghilimele. cititorul se bazează pe ceea ce-i sare în ochi.
scrii dintr-un sine atras de lumesc, de acel acum ori niciodată.
lejeritatea, sinceritatea, firescul mă determină să apreciez aces discurs, din toată inima.