de ce nu cade luna de pe cer?
pentru ca...e lipita
de ce nu vorbesc pietrele?
pentru ca sunt de plastic...asa..de jucarii
de ce sunt mici furnicutele?
ca sa se plimbe si ele
de ce
primavara mi-a luat ochii
sa-si vada frumusetea
i-am cerut in schimb inflorirea
sa-mi acopar tristetea,
mi-a imprumutat palmele, degetele lungi
sa atinga cerul si norii
i-am cerut in schimb
dimineața latră neliniștita în fereastră
o sparge, intră, mă mușcă de ureche
mă trezesc, așa mi se pare, ascult
cineva plange pe mine
și-i atat de departe
mă spăl pe dinți
nici un semn de
uneori soarele
cobora din cer sa m-atinga
incepeam sa ard cu miros de tamaie
si-n betia luminii
abia ajungeam sa-ti soptesc
sa nu vii
sa nu vii, vantule,
sa nu sperii in palmele mele
parca de-o vesnicie
mama iesise la hora
neobosit invartind o roata
a vietii
macinand clipele
si pregatind saci cu bucurii
in hambarul inimii
la adapost de iarna
ce ea stia ca vine...
si
dimineata imi tasneste din tample ca o liniste
nisipul mangaie inca dezlegarea gleznelor
si parca visasem o splendoare in iarba
si parca ma rotisem o data cu timpul
si parca ma rasucisem in mine
venise o zi ca o singura zi
in fantani cadeau neterminate anotimpuri
timpul se redefinea intr-un tipat
si eu
muream pe o parte pe cealalta imi infigeam
o cruce in suflet
si nici nu mai stiu
editorial,-a, editoriali,-e,adj.,s.n. - 1.adj.care apartine editurii sau editarii, privitor la edituri sau la editare.\".s.n, adj.(articol de ziar, de revista etc.de obicei nesemnat) care exprima
Mă ascundeam într-un fel de ceruri, de morți
miroseam ud, ardeam dinspre vise
furișarea soarelui sub limbă
toate nopțile mă nășteau, mă mureau
și tu
mă înălțai uneori coborându-te-n mine
ma lipeai de
alunecam departe, in mine, adanc
la poarta unui cer desfacandu-se alb, stralucitor
pamantul rasarea dintr-o noaptea prelunga
apele se intorceau in nori
serpii mai zburau peste eve
nu ma
cand toate isi vor recapata linistea
ma voi intoarce in ierburile arse
sa mi te-adun singuratatii...
urmele tale nestinse vor galopa prin mine
albastru si alb
asa cum erai tu de
noptile cresteau intre noi ne_adormiti
taceam ametitor o tacere amara era
ne_ajungerea ne_atingerea cine stie daca nu
ne prabuseam intre noi
inainte de a urca un cer nu se intampla
nici o
dadaism, s.n. - curent literar si artistic aparut in 1916 in Europa, caracterizat prin negarea oricarui raport intre gandire si expresia artistica, prin ridicarea hazardului la rangul de principiu
Mai demult
sau acum o clipa,
nu mai stiu,
mi-a fost dor,
mi-a fost dor de inceput,
de case multe si albe,
de tarani,
de copii desculti,
si de vara,
si de grau...
cineva m-a strigat
venise vremea sa plec
trenurile suierau peste clipe
smulgandu-ma mie
iti sarutam cu lacrimi ultima umbra
tu mereu ajungeai prea tarziu
tu nu ajungeai
gara ardea incepand dinspre noi
trenurile
seara imi chem visele
si mereu aleg visul cu tine
asa cum demult
ceream copilariei o anume poveste
in vis toate lucrurile sunt frumoase
ca-ntr-un mereu inceput
tu te ascunzi in iubire
asa
nu avea chip,
se rasfrangea in colierul
purtat nonsalant pe pieptul cu tenta de ierburi sarate,
intrebari rasucite...
dar eu...
il stiam
avea palme
adanci, adanci, adanci
si
te rog, fa-te copil,
joaca-te cu mine
un joc de flori
de april
te rog, lasa-ma
sa-ti numar stelele
din priviri
si nu-mi vorbi de lucruri
mai mari decat lumina lor
nu te-as crede
te rog,
ne iubim indelung intr-o barca veche
fara vasle fara soare fara luna
doar o incandescenta geometrie fluida
intr-o legenda atlantida se scufunda
nimeni nu plange doar noi
tesem intre valuri orase
cacofonic, -a, cacofonici, -ce, adj. - care produce o cacofonie;lipsit de armonie - din fr. cacophonique
cacofonie, cacofonii, s.f. - asociatie neplacuta de sunete;cacofonism - din fr.
balada(balade) s.f. - creatie epica in versuri care relateaza o actiune eroica, o legenda, o intamplare istorica etc; bucata muzicala cu caracter narativ - din fr. ballade
baroc(baroca, baroci,
SE