fluture fluturand fluturare
calendare duminici de apă bărci deflorate gondole impozitul nopții o arcă ciorapul meu luminos de mătase fluture fluturând fluturare regurgitând primaveri fântânile strainilor mei dumnezei își
floare verde
* bine, am emoții de piatră azi am să înfund o gură neagră de timp * rugăciune - să mă nască prunca mea dintr-o limbă de lapte * uite-mă, din ce in ce mai desculță, nici un drum nu mi se
sueño (7)
viața îi curgea dintr-un ochi niciodată închis urca înapoi spre el să-l spargă să treacă dincolo înăuntru afară să i se dilate carnea să se întindă ca o plasmă prin toate acele mistere fără nume să
Japon
mama ii citeste lui miriam dintr-o carte cu poze despre japonezi și miriam își duce mânutele la ochi, îi întinde oblic și plină de uimire spune -mami, japonezii văd două mamici!
sueño (6)
noaptea își repetă obsesiv dansul convulsiv peste somnul ei femeia visează un timp timpului îi crește păr alb foșnitor peste orașe în cădere orașele fecundează moartea moartea vine stigmatizată
sueño (5)
locuia într-o casă mare un apartament cu multe camere și fiecare cameră era o altă casă în care altcineva o iubise împraștiindu-i sângele pe pereți un sânge pe jumătate dureros pe jumătate
sueño (4)
viața o aruncase într-un harley davidson epopeic aceeași nesfârșită curbă periculoasă zidul timpului penetrabil acut prin care doar o singură palmă rănită îi încetinea durerile un țipăt cu
sueño (3)
orașul întindea spre ea cimitire telecomandabile femeia învățase fuga pe jos prin nisip în spatele ploilor derutante evadând prin propria-i burtă de asfalt spartă de călcâiul clarvăzător al
sueño (2)
se făcuse timp biserica avortase un alb încercănat și printre oameni alerga o mireasă-n papuci spintecându-i ei rămâneau nemișcați pe scaunele lor hibernale un tren se făcea departe și toți
sueño (1)
prietena avea casă cu pereți colorați din care fără oprire creșteau crengi de măslin și nimeni nu țipa de uimire în toate casele s-ar fi născut cândva copaci peste care acum începuse să
poveste
(cuib) femeia își mângâia sânul stâng ca pe o pasăre caldă zvcnind și ar fi desprins-o de trup, ar fi lăsat-o să plece, alergând în urma ei ca și cum un zmeu fermecat de hârtie o trăgea dupa
indurerat fiind, iubindu-ma
Și ce numeam somn era o scufundare înceată într-o mare densă, obscură, caldă, în care ningea cu solzi și în fiecare solz pâlpâia o culoare și în fiecare culoare se întrupa o poveste mișcătoare cu
curatenie
miriam își plimbă degetul prin nas. - ce faci, o întreb, ai găsit un elefant? - nu, îmi scot mucii că nu-i mai vreau... :)
ochisorii
o privesc. e atât de frumoasă ... - miriam, nu-mi pot lua ochii de la tine! se gândește puțin, își duce mânuțele la ochi și apoi mi le întinde: - ia-i!
la bailarína
rotesc rochie de seară pe umerii goi exuberanța negrului tocuri atonice să sparga fluturii pădurilor văduvite lemnul rotundelor socluri palme spasmodice șold / la bailarína se muere bailando /
femeie de argint
îți mângâiam a șaptea-ngenunchere ca o mamă născută din tine toamnă cu sâni asimetrici precum vârstele tale nesupte mortifiant destin al culorii apogiatură a nopții în care explozia de stele va umple
zambete
descoperire mami, știai că biscuiții au înăuntru pâine?! * meserie miriam, ce ți-ar plăcea sa fii când vei fi mare? când o sa fiu mare? să mă gândesc... să mă gândeeesc... mi-ar plăcea să
intrebare
seara, miriam îmi arată luna mami, uite o lună e aceeasi lună in fiecare seară, îi spun e o singură lună păi , mami, nu e una singură pentucă ieli era așa como una pelota, redonda, redonda si acum e
si daca...
între alb și negru marea rămânea doar o apă sărată tu despicai oglinzi eu zamisleam sub ape tăcerea luminii ce frig ce frig e-n această poveste cu gesturi tranșante și dacă și dac-aș
fara aer
tara mea dadea intr-o alta tara, adica a nu se intelege decat ca mai avea printre atatea ferestre de obicei sparte si o usa , o usa cu clanta, normal, care se deschidea exact ca o usa cu clanta, pui
ea
avea pene multicolore cântece zburătoare nopți intoarse pe dos și cearceafuri lungi festonate cu dimineți derapante se trezea mereu în alt oraș și îl locuia până la țărmuri până la el, până la
manutele
miriam desenează. e stângace. mereu un subiect de discutie, că așa scria și tataia, că așa scriu specialii, că ar fi bine să învețe și cu dreapta, că pe vremea noastră , la școală, era obligatoriu să
inimioara
sunt afară, pe terasă. deodată aud o bubuitură venind dinăuntru. speriată, alerg să văd ce s-a întâmplat. miriam, ce s-a auzit? ea, foarte calmă, tai linitit, mami, e inimioara mea a doua zi îmi
lacrimioare
miriam a fost certată. acum plânge, plânge și nu se mai oprește. de ce plângi, miriam? pentru că sunt trist... de ce? pentru că mi-e milă, mi-e milă de mine...
trei zambete
un film cu eddie murphy, mami, nenea asta vorbeste cu animalele? da pentru ca are pielea maro? cred ca da:) si de ce are pielea maro? tu de ce crezi? nu s-a barbierit?! *** dupa ce ne-am mutat in
cantec de aur
știi tu cât am tânjit la cântecul tău de aur, frumosule, cât până când limba mi s-a aurit în cântecul tânjitoarelor de cântec sărutul pe gură nu e decât poate doar una clipă la ceas un flux
vei veni cu alt nume
știu că vei veni cu alt nume să-mi spui că acolo unde eu întrebam nu era nici o ușă de teamă munții își înghițiseră peșterile să nu te mai pierzi să nu mă mai pierd eu ce faci când zboară cerul
aberatii
povestea era că era un oraș cât o literă lungă de tine se desprindeau colorate trotuare cu pagini una peste alta luna până când luna decadentă leșină între cuțite ca o ceapă de aur ce mai plângeam ce
aripi de hartie
și ochii dormeau pe aripi de hârtie ferestrele albe de zăpadă decupând spațiul cubic fisuri in tăcere spiralele umede și palmele dormeau pe aripi de hartie flaușate atingeri nostalgia
animale, animalute
mami, azi am văzut un elefante mare, mare i-auzi! unde? în oraș și am văzut și un șoricel mic, mic !! și ce făceau? elefantul m-a mușcat de ce? era nervos și șoricelul? ăăă...șoricelul făcea ca
consemnari
ieri a plouat și miriam a văzut pentru intâia oară curcubeul, m-a intrebat cine l-a pus acolo... tot pentru intâia oară s-a jucat cu o păpădie de-a suflatul in parașute a cules o buruiană și mi-a
povestile
Locuim lângă pădure. mami, de ce nu mergem in pădure? ce sa facem in pădure? să vedem piticii nu miriam, nu există pitici decât in povești atunci să mergem in poveste nu, nu putem merge in
calcule
miriam, cine vrei să te îmbrace, mami sau tati? stai un pic sa fac un calcul...
onomatopee
si acum sa ii spui tu lui mami cum face... cățelul? ham , ham si pisica ? miau, miauu si puiul? piu, piu si vacuta? muuuu si leul? ?? leu, leu
umbra
azi am fost tristă. miriam si-a construit un pistol.
gradinita
nu vreau sa mai merg la gradinita... de ce? sunt multi copii si? nu am loc cum asa? pai ei se joaca si tu? eu stau si ma gandesc...
asociatie
Estacion de Norte, sali de asteptare,lume pestrita, astept o prietena. Intr-un colt retras, un barbat cu pielea aramie, cu o barba de un alb murdar, un ascet pesemne, ingenuncheat intr-o pozitie de
umor
mami, ce bluză frumoasă ai ce de culori! :)) parca ești un maimuțoi, cu nasu mare :(( spune dupa mine, mami: atchoo (eu repet):atchoo atchii atchii atchee atchee a shi sho a shi
pestisorul si bebe
mami, mâna ta e un peștișor? da da-mi-l să dorm cu el! și bebele meu doarme, vezi și cand doarme ce visează? poate pe luuuna, poate pe jucăriiie, poate pe miiine...nu tiu!
oamenii mari
mami, papă să te faci mare nu vreau să mă fac mare mi-e frică să mă fac mare... de ce ti-e frică? de oamenii mari dar tu cand o sa fii mare ce vrei sa te faci? sa ma
de ce
de ce nu cade luna de pe cer? pentru ca...e lipita de ce nu vorbesc pietrele? pentru ca sunt de plastic...asa..de jucarii de ce sunt mici furnicutele? ca sa se plimbe si ele de ce
stare de toamna
seara a coborat pe neasteptate dintr-un cer fierbinte de sfarsit de vara si am simtit ca cineva s-a intors acasa toamna, pacea, eu...
compunere
Toamna e o poveste veche. Paseste incet spre mine intr-o invaluire de aur ,coborata parca din soare ; pe drumuri arse de vara rostogoleste un cerc de nostalgii in care se prind ,rand pe rand
