fluture fluturand fluturare

Uite-așa îmi închei eu seara asta, luând cu mine: \"murim la fel / înviem doar o singură dată\". Superb final.

Uneori, citind un astfel de text, gândești brusc și depreciativ: ei și? Cu un efort minim, oricine poate scrie așa! Și încă ești și mai mult convins de asta, după ce îl recitești, asimilîndu-i astmosfera și luându-l definitiv în posesie. După o vreme de uitare, însă, când imaginea sugerată de către poemă continuă să te locuiască , precum un ecou de amintiri intrauterine, și ai dori să o rechemi, redându-i chipul tras în penelul unduitor al sunetului, atunci, realizezi că, nu! nu e chiar atât de simplu, că nu poți nici măcar reproduce simplități lejere, darmite simfonia întregului... Ei da... această aparentă simplitate a rostirii nu o poate fi decât privilegiul sublim al celui ce are suflet de flutur în nemărginirile multicolore ale câmpului... Și, acela, poet se numește! Căci a spune: \"calendare duminici de apă bărci deflorate gondole
impozitul nopții o arcă ciorapul meu luminos de mătase fluture fluturând fluturare\"... desenând prin aer spirale sonore, nu este la îndemâna oricui...

lucian, multumesc de semn, salutare calda.

ioan, franchetea ta usor nuantata si derutanta; multumesc, mai incercam:)