Jurnal

sueño (4)

1 min lectură·6 decembrie 2004

Mediu

viața o aruncase într-un harley davidson epopeic aceeași nesfârșită curbă periculoasă zidul timpului penetrabil acut prin care doar o singură palmă rănită îi încetinea durerile un țipăt cu piele subțire și oase lungi sprijinind cerul norilor intrați pe contrasens marele bum și plouă încetișor peste lume_ _peste_lume ploaia se cristalizează (ne sărutăm într-un uriaș cub de gheață) să căutăm o tămăduire îi spunea ea se deschideau intrări sufocante ștrangulările soarelui veceuri, bucătării, târgurile celor vii să căutăm îi spunea el deschizand podelele cenușii ale săracilor în duh și ochii celor plânși și o zi transparentă cât un spital alb în care mi-e dor de tine noaptea mea are muguri aprinși

074879

Despre aceasta lucrare

Autor: stanescu elena-catalina
Tip: Jurnal
Cuvinte: 110
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

stanescu elena-catalina. “sueño (4).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanescu-elena-catalina/jurnal/97092/sueno-4

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

simona marcu✓2 oct. 2005

Retin ultimile doua versuri precum si senzatia de carusel ametitor a intregului.
Frumos.
Cu drag, miraj.

Maria Prochipiuc✓6 dec. 2004

La prima vedere s-ar părea că totul e așa la voia întâmplării, că prin zidul penetrabil și acut doar o singură rană țipă sprijinind cerurile acolo unde era poate doar un singur sens. Poemul poartă parcă o umbră exterioară a deliberării de anumite stări, un dicteu automat al simțurilor exacerbate. Elementele poemului se adună parcă în sintagma: ne sărutăm într-un uriaș cub de gheață. Prima strofă reprezintă un tablou în care încerci să construiști, apoi trecerea prin cubul de gheață sistematizează un alt tablou, rodul unei imaginații bogate... poate sfârșitul e cel care definește starea exactă: mi-e dor de tine noaptea mea are muguri aprinși

stanescu elena-catalina✓7 dec. 2004

multumesc mult de comentarii, le-am citit cu interes, tin cont de sugestii;

Daniel Puia-Dumitrescu✓7 dec. 2004

Draga Mae,
si mie mi se pare prima strofa destul de plina de ganduri, le-as zice, dar nu foarte unitare, nu prea merg impreuna; parca prea multa \'circulatie\' in jur - harley-ul, curba, contrasens si altele - care ma zapaceste, poate asta era si tinta, atunci a fost atinsa.
A doua strofa curge mai usor si finalul e fain, mi-a placut. Ce ma deranjeaza un pic ca si imagine destul de uzitata, cubul de gheata cu ei.
Mereu cu drag,
Daniel

Tudor Negoescu✓7 dec. 2004

Mae, viața i-a rezervat un traseu periculos eroinei tale, aruncînd-o într-un Harley, în brațele unui aventurier,probabil, în căutarea unei zile transparente cît un spital alb.
Iată că viața, dacă e trăită din indiferent ce poziție (veceuri, bucătării, târgurile celor vii) e frumoasă și merită să n-o ratezi.

stanescu elena-catalina✓7 dec. 2004

daniel, este un fel de rasfrangere a unui singur gand, si da, ametitor, cum doar in anumite vise, nu?!:)
corect cu gheata, dar este un decor pe care nu l-am ales eu, el m-a ales pe mine, multumesc de oprire;

tudor, ma bucur de semn, eu nu as spune aventurier , as spune destin si as lasa lucrurile sa creasca din ele insele cat le tine cureaua:),

numai bine.

silvia caloianu✓7 dec. 2004

Mae, te citesc, te recitesc...Esti si nu esti o \"noua Mae\". Admir felul in care iti reuseste sa stapanesti cuvantul artistic! Cred ca meriti mai mult atentie, mai multi cititori...