Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

sueño (5)

1 min lectură·
Mediu
locuia într-o casă mare un apartament cu multe camere și fiecare cameră era o altă casă în care altcineva o iubise împraștiindu-i sângele pe pereți un sânge pe jumătate dureros pe jumătate dulceag din care se trezea doar în vis când se oprea timpul se deschideau ușile și începea să-i fie frică de umbrele schizofrenice îngrămădite pe praguri de baionetele polițiștilor în care urlau stelele nopții ucise de doctorii camuflați în zăpezile albului și totuși nimeni nu era mai înalt ca iubitul ei pe gura lui murea liniștită în fiecare clipă fără rochie de mireasă ca o lumină nefirească in cautarea unui pat în care să doarmă târziu alerga pe holurile lungi ale casei strigându-și sufletul pierdut între beculețe și cutii muzicale un ursuleț de pluș cu inimă roșie umbra unei copilarii nascuta demult intr-un cer
054.459
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
136
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

stanescu elena-catalina. “sueño (5).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanescu-elena-catalina/jurnal/97545/sueno-5

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@marlena-braesterMBmarlena braester
Poemul atrage atentia de la prima strofa cu efectul de telescopare, de \"mise en abyme\": fiecare camera e o alta casa. \"Adancimea\" fiind creata deja, visul se desfasoara fara retinere, \"ne trezim in vis\"; doar timpul oprit, cu usile lui deschise, sperie. Aceste realitati rasturnate par la fel de firesti ca \"zapezile albului\".
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
Interesanta poveste si, spusa poetic...

E poezie, Mae...Si, e de apreciat, in viziunea mea...

De la strofa a doua nu am mai respirat...
0
Distincție acordată
@negru-vladimirNVNegru Vladimir
O poezie speciala... poate e doar perceptia mea denaturata si imi serveste adevaruri prea putin clatite prin minte... inceputul are virtutea de a sugera perspectiva fara a o limita, un fel de calatorie inspre infinitul mic... un aer de intimitate dar si de rupere a spatiului si a interactionarii unor universuri paralele fara legi in materie de timp... de asemenea dualitatea participatiei la iubire cu revarsarea sentimentului in trup devenit/simtit ca placere si durere, sincronizare a caderii cu zborul... sentimentul acelei insule a lui Euthanasus in care abandonarea in bratele celuilalt e deopotriva liniste, moarte si sublima ratacire a sufletelor prin trupuri vii, pe de o parte ambroitos dar si calator printre nisipurile finitului. Autoarea ne ofera o gama larga de simboluri, mare parte dintre ele avand putere de sugestie universala, referirile la momentele importante din viata omului, consonanta acestora cu lumea s.a.... vad aici o poezie completa, cu o perspectiva foarte bine sugerata si care ofera cititorului posibilitatea unei interpretari personalizate (cea mai mare dintre virtutile acestei alcatuiri poetice). Remarc acest text pe care il vad asezat la recomandate.
0
ma bucur mult sa va mai gasesc pe aici; inca putin si gata, voi incheia povestea:)

marlena, cu apreciere;
silvia, tie iti multumesc mult, chiar mult;
vlad, comentariile tale, in general, sunt o delectare; imi intregesti gandurile;

0
@simona-marcu-0009088SMsimona marcu
Imi pare ca-si trage inspiratia din vis poemul tau, draga Mae, atemporal, suspendat inte doua usi ce se inchid si prind intre ele sufletul...ei sau al ursuletului de plus?
Frumos, curgere de cascada, muzica de noapte.
Cu drag, ploiesteanca!
0