Jurnal
sueño (5)
1 min lectură·
Mediu
locuia într-o casă mare
un apartament cu multe camere
și fiecare cameră era o altă casă
în care altcineva o iubise
împraștiindu-i sângele pe pereți
un sânge pe jumătate dureros
pe jumătate dulceag
din care se trezea doar în vis
când se oprea timpul
se deschideau ușile
și începea să-i fie frică
de umbrele schizofrenice îngrămădite pe praguri
de baionetele polițiștilor
în care urlau stelele nopții ucise
de doctorii camuflați în zăpezile albului
și totuși
nimeni nu era mai înalt ca iubitul ei
pe gura lui murea liniștită
în fiecare clipă
fără rochie de mireasă
ca o lumină nefirească in cautarea unui pat
în care să doarmă
târziu
alerga pe holurile lungi ale casei
strigându-și sufletul
pierdut între beculețe și cutii muzicale
un ursuleț de pluș cu inimă roșie
umbra unei copilarii
nascuta demult
intr-un cer
054.459
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
stanescu elena-catalina. “sueño (5).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanescu-elena-catalina/jurnal/97545/sueno-5Comentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Poemul atrage atentia de la prima strofa cu efectul de telescopare, de \"mise en abyme\": fiecare camera e o alta casa. \"Adancimea\" fiind creata deja, visul se desfasoara fara retinere, \"ne trezim in vis\"; doar timpul oprit, cu usile lui deschise, sperie. Aceste realitati rasturnate par la fel de firesti ca \"zapezile albului\".
0
Interesanta poveste si, spusa poetic...
E poezie, Mae...Si, e de apreciat, in viziunea mea...
De la strofa a doua nu am mai respirat...
E poezie, Mae...Si, e de apreciat, in viziunea mea...
De la strofa a doua nu am mai respirat...
0
Distincție acordată
O poezie speciala... poate e doar perceptia mea denaturata si imi serveste adevaruri prea putin clatite prin minte... inceputul are virtutea de a sugera perspectiva fara a o limita, un fel de calatorie inspre infinitul mic... un aer de intimitate dar si de rupere a spatiului si a interactionarii unor universuri paralele fara legi in materie de timp... de asemenea dualitatea participatiei la iubire cu revarsarea sentimentului in trup devenit/simtit ca placere si durere, sincronizare a caderii cu zborul... sentimentul acelei insule a lui Euthanasus in care abandonarea in bratele celuilalt e deopotriva liniste, moarte si sublima ratacire a sufletelor prin trupuri vii, pe de o parte ambroitos dar si calator printre nisipurile finitului. Autoarea ne ofera o gama larga de simboluri, mare parte dintre ele avand putere de sugestie universala, referirile la momentele importante din viata omului, consonanta acestora cu lumea s.a.... vad aici o poezie completa, cu o perspectiva foarte bine sugerata si care ofera cititorului posibilitatea unei interpretari personalizate (cea mai mare dintre virtutile acestei alcatuiri poetice). Remarc acest text pe care il vad asezat la recomandate.
0
ma bucur mult sa va mai gasesc pe aici; inca putin si gata, voi incheia povestea:)
marlena, cu apreciere;
silvia, tie iti multumesc mult, chiar mult;
vlad, comentariile tale, in general, sunt o delectare; imi intregesti gandurile;
marlena, cu apreciere;
silvia, tie iti multumesc mult, chiar mult;
vlad, comentariile tale, in general, sunt o delectare; imi intregesti gandurile;
0
Imi pare ca-si trage inspiratia din vis poemul tau, draga Mae, atemporal, suspendat inte doua usi ce se inchid si prind intre ele sufletul...ei sau al ursuletului de plus?
Frumos, curgere de cascada, muzica de noapte.
Cu drag, ploiesteanca!
Frumos, curgere de cascada, muzica de noapte.
Cu drag, ploiesteanca!
0
